amproor av, sm vz proor

amproor n. 1. ajunul lui sf. Gheorghe (22 Aprilie), când, după credința poporului, desdedimineață babele umblă după mana vacilor și hoții după iarba fiarelor; 2. (în graiul ciobănesc), ceasul înainte de amiazi (între 9 și 10): vin mieii de amproor. [Forma scurtată proor (= pe roor) pare a reflecta lat. PER ROREM, pe rouă, făcând aluziune la ora zilei când pământul e acoperit de rouă]. corectat(ă)

ampróor, V. proor.

napraor sn vz proor

napror sn vz proor

năpraor sn vz proor

năprăor sn vz proor

năprior sn vz proor

năproor sn vz proor

năpror sn vz proor

preir^1[1] sn vz proor corectat(ă)

preoor sn vz proor

preor^[1] sn vz proor

prer¹ sn vz proor

preur sn vz proor

priăr^[1] sn vz proor corectat(ă)

prier¹ sn vz proor

prior² sn vz proor

priur^[1] sn vz proor

prool sn vz proor

proor [At: HEM 1107 / V: preir, preoor, preor, prer, preur, priăr, prier, prior, priur^[1], prool, pror, prour / Pl: ? / E: ngr πρόωρος] 1-3 sns (Reg) Perioadă a zilei care cuprinde, după regiuni, (primele ore de după miezul nopții sau) (vremea prânzului ori) întreg intervalul de timp de la răsăritul soarelui până la prânz. 4 sn (Îe) A da oile în prior A duce oile la pășune înainte de mulsul de dimineață. 5 sn (Îf prour) Vreme care precedă un anotimp. 6 a (Reg; d. miei, îf prior) Născut în prima perioadă a anului. 7 sns Ajun al sărbătorii Sfântului Gheorghe Si: mânecătoare, (reg) proroc. 8 sn (Rar) Ajun al Bobotezei. 9 sns (Olt; csc) Crengi verzi care se pun la porți sau la case în ajunul sau în dimineața unei anumite sărbători. 10 sn Petrecere a băieților care aduc proor (9).

pror sm vz proor

prour sn vz proor

AMPRO(O)R Băn. Mold., AMPRUĂR Oaș. sbst. = ÎMPROOR: pînă la amproor isprăvi ce avu de lucrat (MAR.).

PROUR s. n. Timpul zilei cînd pleacă oile la pășune. ◊ Expr. în prour de... = la începutul zilei, p. ext. la începutul unui anotimp. La trei ani însă, în prour de primăvară, cerurile se deschiseră și ploile începură. PAMFILE, A. R. 7. – Variantă: proor s. n.

PROUR n. pop. Timpul când pleacă oile la pășune. /<ngr. próoros

proor n. V. amproor.

năprăor și -óor V. proor.

próor și próur, împróor și -our n., pl. inuz. urĭ (ngr. próoros, timpuriŭ, devreme). Est. Rar. Timpu din zorĭ cînd se duc întîĭa oară oile la pășune. Ajunu uneĭ sărbătorĭ, maĭ ales a sfîntuluĭ Gheorghe. Ban. Olt. (amproor). Timpu de la 9-10 dimineața. (În Mac. prour, timpu de la 2-3 noaptea). Pe aĭurea și năprăor și năproor. În Dolj, a te duce în proor, a te duce în noaptea din aintea sfîntuluĭ Gheorghe la cules ramurĭ de stejar, cu care se împodobesc casele. În Trans. (Jiŭ) împlour, udatu obișnuit cu apă la sfîntu Gheorghe.

próur, V. proor.

prour (pop.) s. n.

prour (pop.) s. n.

prour s. n.

PROOR s. mânecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

PROOR s. mînecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

proor s. n. – 1. Zori de zi. – 2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la per și roura (Spitzer, RF, II, 284-87); din lat. provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *priulus (Pascu, Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu, Elemente, 448); din lat. prō hōra (Graur, BL, III, 50). Dacă der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea o › oo, cf. prooroc.

amproor s.n. (reg.) 1. ajunul lui Sf. Gheorghe (22 aprilie) 2. (în graiul ciobanilor) ceasul dintre 9 și 10 dimineață

amproor, (proor), s.n. (arh.) 1. Orele dimineții când se duc oile la pășune. 2. Ajunul de Sf. Gheorghe (22 aprilie): „La Sf. Gheorghe... dacă-i iarbă, să duc oile, ies la pășune; de nu-i omăt, la hotar. Le afumam cu tămâie. Atunci le dădeam de-amproor. Să duc oile la pășune, da' mieii s-aleg di cătă ele și on copil mere cu mieii, on cioban cu oile. Vin și le mulg. Pă când le gată de muls, s-adună cu mieii. Aiasta-i de-amproru” (Memoria, 2007: 2.145). 3. Înțărcatul mieilor, care avea loc primăvara, de îndată ce se încălzea vremea. – „Forma scurtată proor (pe roor) pare a reflecta lat. per rorem ”pe rouă„, făcând aluzie la ora zilei când pământul e acoperit cu rouă” (Șăineanu, pentru var. amproor); din ngr. próoros „timpuriu, devreme” (Scriban, DER, pentru var. proor).

amproor, (proor), s.n. – (reg.; înv.) 1. Orele dimineții când se duc oile la pășune. 2. Ajunul de Sf. Gheorghe (22 aprilie): „La Sf. Gheorghe... dacă-i iarbă să duc oile, ies la pășune; de nu-i omăt, la hotar. Le afumam cu tămâie. Atunci le dădeam de-amproor. Să duc oile la pășune, da’ mieii s-aleg di cătă ele și on copil mere cu mieii, on cioban cu oile. Vin și le mulg. Pă când le gată de muls, s-adună cu mieii. Aiasta-i de-amproru” (Memoria, 2007: 2.145; Săliștea de Sus). 3. Înțărcatul mieilor, care avea loc primăvara, de îndată ce se încălzea vremea (Dăncuș, 1986: 51). – „Forma scurtată proor (pe roor) pare a reflecta lat. per rorem ”pe rouă„, făcând aluzie la ora zilei când pământul e acoperit cu rouă” (Șăineanu, pentru var. amproor); din ngr. próoros „timpuriu, devreme” (Scriban, DER, NDU, pentru var. proor); et. nec. (DEX, pentru var. prour).

proor s.n. (reg.) 1. perioadă a zilei (de obicei: primele ore de după miezul nopții). 2. ajunul sărbătorii Sf. Gheorghe; mânecătoare. 3. ajunul Bobotezei. 4. (cu sens colectiv) crengi verzi, înmugurite, puse la porți și case în ajunul zilei de Sf. Gheorghe de către flăcăi; petrecere a flăcăilor care aduc proor.