2 intrări

6 definiții

amprentáre s. f., g.-d. art. amprentării

AMPRENTÁRE s.f. Acțiunea de a amprenta; luare a amprentelor cuiva. [< amprenta].

amprentá vb., ind. prez. 1 sg. amprentéz, 3 sg. și pl. amprenteáză

AMPRENTÁ vb. I tr. A lua amprentele cuiva. ♦ intr. A lăsa o marcă; a marca profund. [< fr. empreindre, după amprentă].

AMPRENTÁ vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (după fr. empreindre)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

amprentáre s.f. Realizarea unui model prin apăsare pe o suprafață plastică ◊ „[...] după modelul amprentărilor prezentate la expoziția de noi soluții constructive [...] Avem pregătit un set de asemenea modele amprentate pe care îl vom înainta spre avizare [...]” R.l. 17 III 79 p. 3 (din amprenta; DN3)

Intrare: amprenta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amprenta amprentare amprentat amprentând singular plural
amprentea amprentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amprentez (să) amprentez amprentam amprentai amprentasem
a II-a (tu) amprentezi (să) amprentezi amprentai amprentași amprentaseși
a III-a (el, ea) amprentea (să) amprenteze amprenta amprentă amprentase
plural I (noi) amprentăm (să) amprentăm amprentam amprentarăm amprentaserăm, amprentasem*
a II-a (voi) amprentați (să) amprentați amprentați amprentarăți amprentaserăți, amprentaseți*
a III-a (ei, ele) amprentea (să) amprenteze amprentau amprenta amprentaseră
Intrare: amprentare
amprentare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amprentare amprentarea
plural amprentări amprentările
genitiv-dativ singular amprentări amprentării
plural amprentări amprentărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)