opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMPRENTARE s.f. Acțiunea de a amprenta; luare a amprentelor cuiva. [< amprenta].

amprentare s. f. Realizarea unui model prin apăsare pe o suprafață plastică ◊ „[...] după modelul amprentărilor prezentate la expoziția de noi soluții constructive [...] Avem pregătit un set de asemenea modele amprentate pe care îl vom înainta spre avizare [...]” R.l. 17 III 79 p. 3 (din amprenta; DN3)

AMPRENTA vb. I tr. A lua amprentele cuiva. ♦ intr. A lăsa o marcă; a marca profund. [< fr. empreindre, după amprentă].

AMPRENTA vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (după fr. empreindre)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amprentare s. f., g.-d. art. amprentării

+amprenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amprentez, 3 amprentează; conj. prez. 1 sg. să amprentez, 3 să amprenteze

amprenta vb., ind. prez. 1 sg. amprentez, 3 sg. și pl. amprentează

Intrare: amprentare
amprentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amprentare
  • amprentarea
plural
  • amprentări
  • amprentările
genitiv-dativ singular
  • amprentări
  • amprentării
plural
  • amprentări
  • amprentărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: amprenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amprenta
  • amprentare
  • amprentat
  • amprentatu‑
  • amprentând
  • amprentându‑
 singular plural
  • amprentează
  • amprentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amprentez
 (să)
  • amprentez
  • amprentam
  • amprentai
  • amprentasem
a II-a (tu)
  • amprentezi
 (să)
  • amprentezi
  • amprentai
  • amprentași
  • amprentaseși
a III-a (el, ea)
  • amprentează
 (să)
  • amprenteze
  • amprenta
  • amprentă
  • amprentase
plural I (noi)
  • amprentăm
 (să)
  • amprentăm
  • amprentam
  • amprentarăm
  • amprentaserăm
  • amprentasem
a II-a (voi)
  • amprentați
 (să)
  • amprentați
  • amprentați
  • amprentarăți
  • amprentaserăți
  • amprentaseți
a III-a (ei, ele)
  • amprentează
 (să)
  • amprenteze
  • amprentau
  • amprentară
  • amprentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amprentare, amprentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a amprenta; luare a amprentelor cuiva. DN
etimologie:
  • amprenta DN

amprenta, amprentezverb

  • 1. tranzitiv A lua amprentele cuiva. DN
    • 1.1. intranzitiv A lăsa o marcă; a marca profund. DN
  • 2. tranzitiv A imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.