2 intrări
6 definiții
amprentáre s. f., g.-d. art. amprentării
AMPRENTÁRE s.f. Acțiunea de a amprenta; luare a amprentelor cuiva. [< amprenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amprentá vb., ind. prez. 1 sg. amprentéz, 3 sg. și pl. amprenteáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMPRENTÁ vb. I tr. A lua amprentele cuiva. ♦ intr. A lăsa o marcă; a marca profund. [< fr. empreindre, după amprentă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMPRENTÁ vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (după fr. empreindre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
amprentáre s. f. Realizarea unui model prin apăsare pe o suprafață plastică ◊ „[...] după modelul amprentărilor prezentate la expoziția de noi soluții constructive [...] Avem pregătit un set de asemenea modele amprentate pe care îl vom înainta spre avizare [...]” R.l. 17 III 79 p. 3 (din amprenta; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) amprenta | amprentare | amprentat | amprentând | singular | plural | ||
| amprentează | amprentați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | amprentez | (să) amprentez | amprentam | amprentai | amprentasem | |
| a II-a (tu) | amprentezi | (să) amprentezi | amprentai | amprentași | amprentaseși | ||
| a III-a (el, ea) | amprentează | (să) amprenteze | amprenta | amprentă | amprentase | ||
| plural | I (noi) | amprentăm | (să) amprentăm | amprentam | amprentarăm | amprentaserăm, amprentasem* | |
| a II-a (voi) | amprentați | (să) amprentați | amprentați | amprentarăți | amprentaserăți, amprentaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | amprentează | (să) amprenteze | amprentau | amprentară | amprentaseră | ||
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | amprentare | amprentarea |
| plural | amprentări | amprentările | |
| genitiv-dativ | singular | amprentări | amprentării |
| plural | amprentări | amprentărilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||