AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Înv.) Funcționar [Pr.: -plo-iat. - Var.: amploaiat, -ă s. m. și f.] – Din fr. employé.

amploaiat, ~ă smf vz amploiat

amploiat, ~ă smf [At: ALEXANDRESCU, M. 245 / P: ~plo-iat / V: (după fr) ~oaiat^[1] / Pl: ~ați, ~e / E: fr employé] (Frî) 1 Funcționar. 2 Impiegat. modificată

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) Funcționar. [Pr.: -plo-iat – Var.: amploaíat, -ă s. m. și f.] – Din fr. employé.

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Funcționar, impiegat. Cînd am ieșit din camera lui Alexandrescu, nu mai era nimeni prin curte; se întunecase și plecase toți amploiații. GHICA, S. 665. Una din cele mai luminoase camere era destinată pentru marele hatman, alta pentru sameș, împreună cu ceilalți amploiați ai săi. FILIMON, C. 233. – Variantă: amploaiát, -ă (ALECSANDRI, T. 1735) s. m. și f.

AMPLOIÁT, -Ă, amploiați, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) Funcționar, impiegat. [Var.: amploaiát, -ă s. m. și f.] – După fr. employé.

AMPLOAIÁT, -Ă s.m. și f. v. amploiat.

AMPLOIÁT, -Ă s.m. și f. (Ieșit din uz) Slujbaș, funcționar de grad inferior. [Pron. -plo-iat, var. amploaiat, -ă s.m.f. / < fr. employé].

*amploĭát, -ă s. (fr. employé, d. employer, a întrebuința. V. impĭegat). Funcționar maĭ mic. – Pop. amploĭant (ca arestant, adresant).

amploiátă/amploaiátă (înv.) s. f., g.-d. art. amploiátei/amploaiátei, pl. amploiáte/amploaiáte

amploiátă/amploaiátă s. f. (sil. -ia-), pl. amploiáte/amploaiáte

amploaiată v. amploiátă

amploiat.

AMPLOIÁT s. v. funcționar, impiegat, slujbaș.

amploiat s. v. FUNCȚIONAR. IMPIEGAT. SLUJBAȘ.