5 definiții pentru amorphophallus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMORPHOPHALLUS Blume, AMORFOFALUS, fam. Araceae. Gen originar din Australia și regiunile tropicale ale Europei și Asiei, cca 78 de specii, plante cu rizomi tuberoși înalți. Majoritatea au o singură frunză mare Ccrește abia după înflorire) împărțită în 3 segmente, fiecare segment fiind simplu sau dublu-penat. Flori campanulate sau infundibuliforme, într-un spadice, cele mascule cu 2-4 stamine, cele femele cu ovar rotund, stil scurt și stigmat întreg, trilobat sau cu 4 lobi. Fruct, bacă.

A. campanulatus Blume. Specie cu tijă florală pînă la 25 cm înălțime. Spată purpur-violetă, de cca 4 ori mai lungă decît tija, iar spadicele mai scurt, îngroșat spre vîrf, cu apendix spongios.

A. rivieri Dur. [syn. Hydrosme rivieri (Dur.) Eng.]. Specie la care frunza are un pețiol verde cu striuri, înalt pînă la 1 m. Inflorescență înaltă de cca 95 cm, spadice la bază înconjurat de spată (purpur-lucioasă, la bază cilindrică), apoi liber, cu un apendix negru-violet, lung de cca. 28 cm.

A. titanum Bece. Plantă netedă, cu tijă florală înaltă de cca 0,95 m și spată, în interior, brun-purpur, în exterior, verzuie, lungă de cca 75 cm.

Amorphophallus bulbifer Blume. Specie cu tija florală pînă la 30 cm înălțime. Spadice cu un apendirx de culoare alb-roz-roșiatică, iar spata în exterior verzuie cu pete roz, în interior galben-verzuie, la bază roșie, lungă de cca 18 cm.

Intrare: amorphophallus
amorphophallus
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.