AMORF, -Ă, amorfi, -e, adj. 1. (Despre substanțe) Care nu prezintă o structură cristalină, regulată; p. ext. fără formă precisă. 2. Fig. Care nu este organizat, structurat etc. – Din fr. amorphe.

amorf, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr amorphe] 1 a (D. corpuri) Care nu prezintă o structură cristalină, regulată. 2 a (Pex) Fără formă precisă. 3 a (Fig) Care nu este organizat, structurat etc. 4 a (Rar) Care este în stare de pulbere necristalizată. 5-6 a, sm (Med) (Făt) monstruos, complet deformat și nedezvoltat. 7 a (Fig; d. ființe) Fără personalitate Si: moale, apatic.

*AMORF adj. 🔬 Fără formă bine hotărîtă; se aplică în spec. în chimie la substanțe care nu apar sub formă cristalizată: fosfor ~ [fr. < gr.].

AMORF, -Ă, amorfi, -e, adj. 1. (Despre substanțe), Care nu prezintă o structură cristalină, regulată; p. ext. fără formă precisă. 2. Fig. Care nu este organizat, structurat etc. – Din fr. amorphe.

AMORF, -Ă, amorfi, -e, adj. 1. (Chim., Min.; despre substanțe) Care nu prezintă o structură cristalină. ♦ Fără formă precisă. Masă amorfă de granit. 2. Fig. (Despre colectivități) Nediferențiat, neorganizat.

AMORF, -Ă, amorfi, -e, adj. 1. (Despre substanțe) Care nu prezintă o structură cristalină; p. ext. fără formă precisă. 2. Fig. Neorganizat, nediferențiat. – Fr. amorphe (< gr.).

AMORF, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Care nu cristalizează, nu are formă precisă. 2. (Fig.) Nediferențiat, inform, moale; apatic; neorganizat. [< fr. amorphe, cf. gr. a – fără, morphe – formă].

AMORF, -Ă adj. 1. (despre substanțe solide) care nu are formă cristalizată proprie. 2. fără formă precisă. 3. (fig.) nediferențiat; inform. 4. (fam.) indiferent, nepăsător, apatic. (< fr. amorphe, gr. amorphos)

AMORF ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanțe) Care nu are structură cristalină. Fosfor ~. 2) fig. Care este neorganizat, nediferențiat. /<fr. amorphe

amorf a. Chim. fără formă fixă, necristalizat: fosfor amorf.

*amórf, -ă adj. (vgr. ámorphos d. a-, fără, și morphé, formă. V. di- și poli-morf). Inform.

amorf adj. m., pl. amorfi; f. amorfă, pl. amorfe

amorf adj. m., pl. amorfi; f. amorfă, pl. amorfe

amorf adj. m., pl. amorfi; f. sg. amorfă, pl. amorfe

AMORFĂ s. v. salcâm-mic.

amorfă s. v. SALCÎM-MIC.

AMORF adj. 1. inform. (O masă ~ de...) 2. (CHIM.) necristalin. (Substanță ~.)

AMORF adj. inform. (O masă ~ de...)

amorf, (engl.= amorphous) însușire a unui corp, a unei substanțe sau stări a materiei, caracterizată prin lipsa structurii reticulare interne; elementele chimice din constituția substanței a. au o distribuție dezordonată, iar forma acesteia este lipsită de elemente regulate. Corpurile a. prezintă aspecte foarte diverse, dar neregulate: mamelonare, reniforme, botrioidale, și provin fie din consolidarea unor geluri (opal, vaterit, colofan), fie din răcirea sticlei vulcanice (obsidian). Optic, corpurile a. sunt izotrope. Din p.d.v. fizico-chimic, starea a. este instabilă, trecând cu timpul în stare cristalizată.