2 intrări

38 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (învechit) Iubită. Edvin sprijinea în brațe p-a lui scumpă amoreză. NEGRUZZI, S. II 10.

AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită. – După fr. amoureuse.

amoréză (înv.) s. f., g.-d. art. amorézei; pl. amoréze

amoréză s. f., g.-d. art. amorézei; pl. amoréze

AMORÉZĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

AMORÉZĂ ~e f. Femeie care întreține relații de dragoste cu un bărbat. /<fr. amoureuse

amoréz, ~ (rar) ~ ă smf [At: GORJAN, H. IV, 179 / Pl: -i, -e / V: (înv) amu-, -reaz, -rează / E: fr amoureuse, refăcut după feminin amore(a)ză] 1 (În teatru; îe) Prim ~ Actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. 2 (Pop; im) Iubit.

amorezá vr(a) [At: PANN, E. II, 95 / Pzi: -zéz / V: amur-, amuriza / E: amorez] 1 (Pop; im) A se îndrăgosti (de cineva) Si: a se înamora. 2 (Îe) A se ~ lulea A se îndrăgosti la nebunie.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Înv.) Adorator, îndrăgostit, iubit2 (2). ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Fam.) Adorator, îndrăgostit, iubit2 (2). ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Astăzi rar) Adorator, îndrăgostit. Vorbeau despre el, spunînd nu drăguțul, nu amorezul, ci logodnicul domnișoarei Vasilica. PAS, Z. I 309. Plopii, umbre solitare... Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră. TOPÎRCEANU, S. A. 30. Pe-acea mare înălțime singuri doi tineri scăpară, Gingașa fată Selmina ș-amorezul său iubit. NEGRUZZI, S. II 7. ♦ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tînărului îndrăgostit.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti (de cineva). Pentru mine erai zeul unui mit olimpian... Și de care al meu suflet iubitor s-amorezase. MACEDONSKI, O. I 75. Se povestește cum că odată Un derviș pustnic, om cuvios, S-amorezase văzînd o fată Cu trup subțire, cu chip frumos. ALEXANDRESCU, M. 325.

AMORÉZ, amorezi, s. m. (Astăzi rar, adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.

amoréz (înv.) s. m., pl. amorézi

amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezeáză

Intrare: amorez
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amorez amorezul
plural amorezi amorezii
genitiv-dativ singular amorez amorezului
plural amorezi amorezilor
vocativ singular amorezule, amoreze
plural amorezilor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amore amoreza
plural amoreze amorezele
genitiv-dativ singular amoreze amorezei
plural amoreze amorezelor
vocativ singular amoreză, amorezo
plural amorezelor
Intrare: amoreza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amoreza amorezare amorezat amorezând singular plural
amorezea amorezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amorezez (să) amorezez amorezam amorezai amorezasem
a II-a (tu) amorezezi (să) amorezezi amorezai amorezași amorezaseși
a III-a (el, ea) amorezea (să) amorezeze amoreza amoreză amorezase
plural I (noi) amorezăm (să) amorezăm amorezam amorezarăm amorezaserăm, amorezasem*
a II-a (voi) amorezați (să) amorezați amorezați amorezarăți amorezaserăți, amorezaseți*
a III-a (ei, ele) amorezea (să) amorezeze amorezau amoreza amorezaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)