O definiție pentru amniță

míță f., pl. e (lat. [lana] *agnicia, [lînă] de mel, de unde s’a făcut *amniță, apoĭ miță ca subst; vpv. agnis, npv. anisse. D. rom. vine rut. micka, lînă de mel, căcĭulă de mel). Pl. Lînă de mel tunsă întîĭa oară (mițurĭ). Pl. Lațe, moțurĭ de păr (la animale, la oameniĭ netunșĭ, la covoare ș. a.): acest țol are multe mițe.

Intrare: amniță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amniță amnița
plural amnițe amnițele
genitiv-dativ singular amnițe amniței
plural amnițe amnițelor
vocativ singular
plural