O definiție pentru amniță

míță f., pl. e (lat. [lana] *agnicia, [lînă] de mel, de unde s'a făcut *amniță, apoĭ miță ca subst; vpv. agnis, npv. anisse. D. rom. vine rut. micka, lînă de mel [!], căcĭulă de mel). Pl. Lînă de mel tunsă întîĭa oară (mițurĭ). Pl. Lațe, moțurĭ de păr (la animale, la oameniĭ netunșĭ, la covoare ș. a.): acest țol are multe mițe.

Intrare: amniță
amniță
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amniță amnița
plural amnițe amnițele
genitiv-dativ singular amnițe amniței
plural amnițe amnițelor
vocativ singular
plural