2 intrări

O definiție

amistuíre, -ítă, -itoáre f., pl. ite, orĭ. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ. – Și -ór, pl. oare.

Intrare: amistuitor
amistuitor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amistuitor amistuitorul
plural amistuitoare amistuitoarele
genitiv-dativ singular amistuitor amistuitorului
plural amistuitoare amistuitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: amistuitoare
amistuitoare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amistuitoare amistuitoarea
plural amistuitori amistuitorile
genitiv-dativ singular amistuitori amistuitorii
plural amistuitori amistuitorilor
vocativ singular
plural