3 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMINTE adv. (În expr.) A(-și) aduce aminte = a(-și) aminti. A lua aminte = a ține seamă de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atenție ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (să facă ceva), a avea chef (de ceva). – A3 + minte.

AMINTE adv. (În expr.) A(-și) aduce aminte = a(-și) aminti. A lua aminte = a ține seamă de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atenție ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (să facă ceva), a avea chef (de ceva). – A3 + minte.

aminte av [At: DA / E: a1 + minte] 1-2 (Îlv) A (-și) aduce ~ A (-și) aminti. 3 (Înv; îlv) A fi (sau a lua, a pica, a veni) ~ A da atenție. 4 (Înv; îalv) A asculta. 5 (Îe) A lua ~ la ceva A observa cu atenție ceva. 6 (Îe) A-i fi (cuiva) ~ (de ceva) A dori (să facă ceva).

AMINTE adv. 1 În expresiunile: a-și aduce ~, a) a-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut; proverb: nebunul nu rîde de ce vede, ci de ce-și aduce ~ b) a băga de seamă, a ține socoteală: adu-ți ~ de învățăturile mele (ISP.); a-și aduce ~ cu..., a semăna cu...: întru unele voroave își aduce ~ preste seamă cu a noastră limbă moldovenească (M.-COST.) 2 A aduce ~, a redeștepta în mintea cuiva un fapt, un lucru din trecut, a face pe cineva să se gîndească la un lucru care i-a pierit poate din minte: nu-mi mai aduce ~ de nenorocirile din trecut 3 Aducere ~, faptul de a(-și) aduce aminte: iată cîteva aduceri ~ din tinerețe (I.-GH.); – contr. NEADUCERE ~: doamna clătină din cap în semn de neaducere ~ (GN.) 4 Aducător ~, care aduce aminte; care-și aduce aminte 5 A lua ~ (la sau spre) ceva, a) a fi cu gîndul la ceva, a lua în seamă ceva: ascultați, fii, învățătura tatălui și luați ~ a cunoaște socoteala (BIBL.); b) a fi cu toată băgarea de seamă la ceva, a nu-i scăpa nimic din vedere: luă ~ la toate amănuntele (ISP.); a se lua ~, a avea grijă de sine: mîncîndu și săturîndu-te, ia-te ~ pre tine să nu ți să lățească inima (BIBL.) 6 Luare ~, băgare de seamă, atențiune: cu ochi cercetători se uita cu mare luare ~ (ISP.); – contr. NELUARE ~ 7 Luător ~, băgător de seamă 8 A-i veni ~, a i se redeștepta în minte, a-i veni în gînd, a-i trece prin minte: într’o zi i-au venit lui Bertoldo ~ să meargă să vază și el cetatea (GAST.) 9 A-i pica ~, a-și aduce aminte, a-și da seamă 10 A-i fi ~ a) avea de gînd: mi-i ~ să plec; b) a avea tragere de inimă, dispoziție pentru ceva: nu-i e ~ să lucreze; c) a-i trece prin minte, a-i veni în gînd: nimărui ~ n’a fost să le dea de știre (MUST.) [a3 + minte].

AMINTE adv. (Numai în expr.) A(-și) aduce aminte = a (-și) aminti. Aducîndu-mi... aminte de petrecerile mele la bunicul... am rostit o vorbă care îmi plăcea. SADOVEANU, N. F. 5. Ia adu-ți aminte ce ți-am spus odată. CREANGĂ, P. 168. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. Aduc aminte romînilor una din faptele cele mai strălucite ale luptei părinților lor pentru libertate. BĂLCESCU, O. I 193. A lua aminte = a ține seamă de ceva, a lua în considerare, a nu trece cu vederea, a considera. Dar cum puteam, ochi avînd, să nu văz, văzînd să nu iau aminte, luînd aminte să nu aseamăn, asemănînd să nu judec binele și să nu pohtesc a-l face arătat compatrioților mei? GOLESCU, Î. 20. Stăpîna mea, ia aminte Că cîntările-s cuvinte între inimi despărțite. CONACHI, P. 191. A lua aminte la ceva = a) a fi atent la ceva, a băga de seamă. El își căuta de drum în treaba lui, fără să ia aminte la cele ce tot spuneau fetele. ISPIRESCU, L. 62; b) a observa cu atenție, a se uita bine, a cerceta. Dete cîteva tîrcoale curții împărătești și luă aminte la toate amănunturile. ISPIRESCU, L. 75. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = (mai ales în construcții negative) a avea chef (de ceva). Nu mi-e aminte de petreceri. ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire. Dureroasele aduceri-aminte cădeau ca niște ace care... mă umpleau de venin. VLAHUȚĂ, O. A. 149. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri. EMINESCU, O. I 107. Fapta [lui Mihai Viteazul la Călugăreni] este vrednică de toată aducerea-aminte. BĂLCESCU, O. I 26; luare-aminte = atenție, grijă. Mezinul Jderilor a prins a fi cu luare-aminte. SADOVEANU, F. J. 524. Gheorghiță urmărea cu mare luare-aminte toate vorbele și purtările maică-sa. SADOVEANU, B. 101. Așa a aflat însă [Zaharia] că satul lui de la poalele munților poate opri luarea-aminte a unor cărturari veniți să-l caute. C. PETRESCU, R. DR. 34. Din buzunarul vestei scoase o periuță cu o oglingioară, își potrivește mustața, sprîncenele – se examinează cu luare-aminte. VLAHUȚĂ, O. A. 212. Ascultă, rogu-te, cu luare-aminte. CARAGIALE, O. III 48.

AMINTE adv. (În expr.) A(-și) aduce aminte = a(-și) aminti. A lua aminte = a ține seamă de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atenție ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atenție, grijă. – Din a3 + minte.

AMINTE adv.: A(-și) aduce ~ a(-și) aminti. Aducere ~ amintire. Cu luare ~ cu atenție. A lua ~ a ține seama de ceva. A lua ~ la ceva a fi atent la ceva. /a + minte

aminte adv. a lua aminte, a observa, a băga de seamă; a fi cuiva aminte, a purta grijă de ceva (v. aduce). [Lat. AD MENTEM].

amínte adv. (a 4 și minte). Aduc aminte, amintesc, chem în memorie: ĭ-am adus aminte toate saŭ de toate, îmĭ aduc aminte ce-a fost. Ĭaŭ aminte, observ, îs atent, bag de samă: luațĭ aminte la vorbele mele. Mĭ-e aminte (Munt.), mă gîndesc, îs dispus: acum nu mĭ-e aminte de joc.

ADUCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. ◊ Aducere-aminte = amintire. – V. aduce.

LUARE, luări, s. f. Acțiunea de a (se) lua.Luare-aminte= atenție, grijă. Luare de cuvânt = vorbire în public. [Pr.: lu-a-] – V. lua.

luare sf [At: CORESI, EV. 443/8 / V: (înv) loa~, luoa~, luore / Pl: luări / E: lua] 1 Prindere. 2 Apucare. 3 Adoptare. 4 (Îs) ~ de poziție (sau de atitudine) Adoptare a unei atitudini hotărâte în legătură cu o persoană, o idee etc. 5 Îmbolnăvire contagioasă Si: luat1 (4). 6 Înlăturare. 7 Luătură (1). 8 (Îs) ~ de sânge Operație prin care se scoate cuiva sânge dintr-o venă. 9 (Trs; înv) Excepție. 10 Transportare a cuiva dintr-un loc sau situație și punere într-un alt loc sau situație Si: luat1 (5). 11 (Înv; îs) ~ la miliție (sau la armată] Recrutare. 12-13 Însușire (prin mijloace legale sau) în mod abuziv Si: luat1 (6-7). 14 (Îs) ~ în posesiune Manifestare a dreptului de proprietate Si: luat1 (8). 15 Dobândire. 16 (Îs) ~ de mită Primire de către cineva, funcționar public, demnitar etc. a unei sume de bani, sau a unor avantaje materiale necuvenite, în schimbul unor servicii ilegale sau pentru care a fost deja plătit Si: luat1 (9). 17 Contractare a unei boli contagioase Si: îmbolnăvire, luat1 (10). 18 (Îvp) Voioșie. 19 (Îvp) Poftă. 20 (Îvp) Distracție. 21 (Îe) ~ în considerare (sau în considerație) Atenție acordată unei circumstanțe, punctului de vedere al cuiva etc. 22 (Înv; îc) ~-înainte Pornire puternică. 23 (Înv; îae) Lipsă de obiectivitate. 24c) ~-aminte Băgăre de seamă Si: observare. 25 (Îac) Punct de vedere Si: considerent. 26 Preluare. 27 Prelevare de organe, țesuturi etc. 28 Curățare a murdăriei, a petelor etc. 29 Cucerire a unui oraș, a unei țări etc. 30 Primire. 31 Percepere de biruri, taxe, impozite etc.

ADINTA (adint) vb. intr. (OOS.) (TKT.) A lua aminte.

ADUCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce.Aducere-aminte = amintire. – V. aduce.

LUARE s. f. Acțiunea de a (se) lua.Luare-aminte = atenție, grijă. [Pr.: lu-a-] – V. lua.

ADUCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. 1. Transportare de la oarecare distanță pînă undeva, sau pînă la cineva. Aducerea lemnelor din pădure.Mandat de aducere = ordin scris al unui judecător de instrucție, prin care acesta cere să i se înfățișeze o persoană necesară justiției. 2. (Împreună cu un substantiv abstract introdus prin prep. «la» exprimă acțiunea corespunzătoare sensului; acestuia) v. aduce (4). Aducerea la îndeplinire a sarcinilor. 3. (În expr.) Aducere-aminte = amintire, v. aminte.

LUARE s. f. Acțiunea de a lua; apucare a unui obiect, însușire a unui bun. ◊ Luare în posesie = aducere în posesie a unui bun. Strîngerea fu puternică și implacabilă, ca o luare în posesiune. C. PETRESCU, Î. II 223. Luare în considerare = faptul de a-și fixa atenția asupra unui lucru care merită să fie cercetat, examinat, discutat. Luare-aminte v. aminte. Luare de măsuri = emiterea unor dispoziții, ordine.

ADUCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce.Expr. Aducere-aminte = amintire.

ADUCERE ~i f. 1) v. A ADUCE. 2): ~ aminte reproducere în minte a ceea ce s-a păstrat în memorie. /v. a aduce

aducere aminte f. 1. impresiunea ce rămâne în memorie: timpuri de aducere aminte glorioasă BĂLC.; 2. amintire lămurită (despre ceva foarte proaspăt): aducerile aminte pe suflet cad in picuri. EM.

adúcere f. Acțiunea de a aduce. Vechĭ. Prinos, jertfă Aducere aminte, amintire, revenire în memorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aducere aminte/(în tempo rapid) aducere-aminte (amintire) loc. s. f., g.-d. art. aducerii aminte/aducerii-aminte; pl. aduceri aminte/aduceri-aminte, art. aducerile aminte/aducerile-aminte

+lua aminte (a ~) (a ține seamă de ceva; a observa cu atenție ceva) (desp. lu-a) loc. vb. v. lua

!luare aminte/(în tempo rapid) luare-aminte (desp. lu-a-) loc. s. f., art. luarea aminte / (în tempo rapid) luarea-aminte, g.-d. art. luării aminte/luării-aminte

aducere aminte (tempo lent) / (tempo rapid) aducere-aminte loc. s. f., g.-d. art. aducerii aminte / aducerii-aminte; pl. aduceri aminte / aduceri-aminte, art. aducerile aminte / aducerile-aminte

*luare-aminte [re-a pron. re-a în tempo lent, rea în tempo rapid] (lu-a-) loc. s. f., art. luarea-aminte, g.-d. art. luării-aminte

aducere-aminte s. f., g.-d. art. aducerii-aminte; pl. aduceri-aminte

luare-aminte s.f. (sil. lu-a-) [-re-a- pron. -re-a- în tempo lent, -rea- în tempo rapid], art. luarea-aminte, g.-d. art. luării-aminte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADUCERE-AMINTE s. amintire, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.)

LUARE s. 1. apucare, prindere, prins. (~ obiectului cu mîna.) 2. înhățare, înșfăcare, prindere, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva de gît.) 3. achiziționare, cumpărare, cumpărat, procurare, tîrguire, (înv.) scumpărătoare. (~ celor necesare de la magazin.) 4. (JUR.) confiscare, sechestrare. (~ averii cuiva.) 5. cucerire, ocupare, ocupație, (franțuzism înv.) conchetă. (~ Griviței.) 6. încasare, primire. (După ~ retribuției.) 7. obținere. (După ~ licenței.) 8. luare-aminte = atenție, curiozitate, interes, (înv.) perierghie, privire. (I-a stîrnit ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative.

ET NUNC... ERUDIMINI, QUI INDICATIS TERRAM (lat.) și acum... luați aminte voi, cei ce judecați Pământul – Psalmii, 2, 10. O mare răspundere apasă pe umerii celor chemați să hotărască destinele semenilor.

MEMENTO, HOMO, QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adu-ți aminte, omule, că pulbere ești și în pulbere te vei întoarce – „Geneza”, 3, 19.

Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris (lat. „Amintește-ți, omule, că pulbere ești și că în pulbere te vei întoarce”) „Cartea genezei” (cap. III, versetul 19) – Potrivit legendei biblice, vorbele de mai sus au fost adresate de Dumnezeu lui Adam, după ce acesta a săvîrșit păcatul originar, mîncînd fructul oprit din pomul cunoașterii. Preluată de literatură, expresia e folosită spre a sublinia fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. Horațiu, în Ode (IV, 7.16), a rezumat-o în patru cuvinte: Pulvis et umbra sumus (Pulbere și umbră sîntem). BIB.

Memento mori (lat. „Adu-ți aminte că vei muri”) – vechi adagiu latin, adoptat în secolul al XII-lea ca salut de către călugării trapiști (ordin religios din Trappe – Franța). În antichitate se vindeau mici cranii de lemn sau de fildeș, pe care erau scrise cuvintele „memento mori”, spre a aminti asceților că sînt muritori. În epoca Renașterii, sculptori de talent au dat acestor capete de om valoarea unor obiecte de artă, care de asemenea erau denumite „memento mori”. Cu timpul, adagiul a devenit un simplu semnal de aducere aminte. Ceva mai mult, spre a servi mai limpede acestui scop, expresia se desparte de cuvîntul mori și se prezintă adesea numai sub forma: memento! Echivalentul ei modern este termenul englez: Remember! (vezi). Goethe, în Poezie și adevăr (vol. I, cartea IX, pag. 405), spune: „... al treisprezecelea oaspete ar putea deveni, dacă nu pentru el însuși, desigur pentru un alt musafir, un fatal memento mori”. Tot Goethe, într-un catren epigramatic intitulat Memento, amintește oamenilor că trebuie să lupte împotriva destinului. Iar Eminescu, în Împărat și proletar, strofa 19: „Zidiți din dărmăture gigantici piramide/ Ca un memento mori pe al istoriei plan…” IST.

Te hominem esse memento (lat. „Adu-ți aminte că ești om”) – Învingătorilor romani, care se întorceau încărcați de glorie la Roma, li se atrăgea atenția în ziua sărbătoririi lor: Cave ne cadas! (vezi) un avertisment adresat celor trufași. În același scop se folosea în diferite ocazii: Te hominem esse memento, ca un îndemn pentru a respecta virtuțile omenești și pentru a săvîrși alte fapte remarcabile. IST.

Intrare: aminte
aminte adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • aminte
Intrare: aducere aminte
aducere aminte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aducere aminte
  • aducerea aminte
plural
  • aduceri aminte
  • aducerile aminte
genitiv-dativ singular
  • aduceri aminte
  • aducerii aminte
plural
  • aduceri aminte
  • aducerilor aminte
vocativ singular
plural
aducere-aminte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aducere-aminte
  • aducerea-aminte
plural
  • aduceri-aminte
  • aducerile-aminte
genitiv-dativ singular
  • aduceri-aminte
  • aducerii-aminte
plural
  • aduceri-aminte
  • aducerilor-aminte
vocativ singular
plural
Intrare: luare-aminte
  • silabație: lu-a- info
  • pronunție: lu-a-re-, lu-a-rea-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luare-aminte
  • luarea-aminte
plural
genitiv-dativ singular
  • luări-aminte
  • luării-aminte
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aminteadverb

  • chat_bubble A(-și) aduce aminte = a(-și) aminti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aminti
    • format_quote Aducîndu-mi... aminte de petrecerile mele la bunicul... am rostit o vorbă care îmi plăcea. SADOVEANU, N. F. 5. DLRLC
    • format_quote Ia adu-ți aminte ce ți-am spus odată. CREANGĂ, P. 168. DLRLC
    • format_quote Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. DLRLC
    • format_quote Aduc aminte romînilor una din faptele cele mai strălucite ale luptei părinților lor pentru libertate. BĂLCESCU, O. I 193. DLRLC
  • chat_bubble A lua aminte = a ține seamă de ceva, a nu trece cu vederea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: considera
    • format_quote Dar cum puteam, ochi avînd, să nu văz, văzînd să nu iau aminte, luînd aminte să nu aseamăn, asemănînd să nu judec binele și să nu pohtesc a-l face arătat compatrioților mei? GOLESCU, Î. 20. DLRLC
    • format_quote Stăpîna mea, ia aminte Că cîntările-s cuvinte între inimi despărțite. CONACHI, P. 191. DLRLC
  • chat_bubble A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atenție ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cerceta
    • format_quote El își căuta de drum în treaba lui, fără să ia aminte la cele ce tot spuneau fetele. ISPIRESCU, L. 62. DLRLC
    • format_quote Dete cîteva tîrcoale curții împărătești și luă aminte la toate amănunturile. ISPIRESCU, L. 75. DLRLC
  • chat_bubble A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (să facă ceva), a avea chef (de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mi-e aminte de petreceri. DLRLC
etimologie:
  • A + minte DEX '09 DEX '98

aducere aminte, aduceri aminte / aducere-aminte, aduceri-amintesubstantiv feminin

  • 1. Amintire, promit, suvenir. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dureroasele aduceri-aminte cădeau ca niște ace care... mă umpleau de venin. VLAHUȚĂ, O. A. 149. DLRLC
    • format_quote Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri. EMINESCU, O. I 107. DLRLC
    • format_quote Fapta [lui Mihai Viteazul la Călugăreni] este vrednică de toată aducerea-aminte. BĂLCESCU, O. I 26. DLRLC

luare-amintesubstantiv feminin

  • 1. Atenție, grijă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mezinul Jderilor a prins a fi cu luare-aminte. SADOVEANU, F. J. 524. DLRLC
    • format_quote Gheorghiță urmărea cu mare luare-aminte toate vorbele și purtările maică-sa. SADOVEANU, B. 101. DLRLC
    • format_quote Așa a aflat însă [Zaharia] că satul lui de la poalele munților poate opri luarea-aminte a unor cărturari veniți să-l caute. C. PETRESCU, R. DR. 34. DLRLC
    • format_quote Din buzunarul vestei scoase o periuță cu o oglingioară, își potrivește mustața, sprîncenele – se examinează cu luare-aminte. VLAHUȚĂ, O. A. 212. DLRLC
    • format_quote Ascultă, rogu-te, cu luare-aminte. CARAGIALE, O. III 48. DLRLC
  • comentariu pronunție; pronunțat -re-a- este pronunțat re-a în tempo lent, rea în tempo rapid. DOOM 2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic