2 intrări

6 definiții

amijí [At: CREANGĂ, ap. HEM, 1072 / Pzi: -jesc / E: a2 + miji, pac adormi, ațipi etc] 1 via A ațipi. 2 vr A se crăpa.

amijí, pers. 3 sg. amijéște, vb. IV (reg. înv.) 1. a începe a moțăi 2. a începe a se lumina de ziuă

amijì v. Mold. 1. a începe a moțăi; 2. fig. a începe a se lumina de ziuă; cum se amiji de ziuă CR. [V. miji].

mijésc și (est) amijésc v. intr. (vsl. mižatĭ, mizati, migati, a miji, mignonti, a clipi, a face cu ochĭu. V. mică 1, jumesc). Închid ochiĭ puțin, ca omu somnoros. Închid ochiĭ saŭ îmĭ ascund capu ca să nu văd unde se ascund ceĭ-lalțĭ copiĭ în jocu de-a mija. Încep să mă arăt, mă ivesc abea [!]: mijesc zorile, mijește ĭarba, îĭ mijește mustața. De-a mijitele, de-a mija, de-a ascunsu. – Și se (a)mijește de ziŭă (est), încep să apară zorile.

Intrare: amijire
amijire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amijire amijirea
plural amijiri amijirile
genitiv-dativ singular amijiri amijirii
plural amijiri amijirilor
vocativ singular
plural
Intrare: amiji
verb (V403) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amiji amijire amijit amijind singular plural
amijește amijiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amijesc (să) amijesc amijeam amijii amijisem
a II-a (tu) amijești (să) amijești amijeai amijiși amijiseși
a III-a (el, ea) amijește (să) amijească amijea amiji amijise
plural I (noi) amijim (să) amijim amijeam amijirăm amijiserăm, amijisem*
a II-a (voi) amijiți (să) amijiți amijeați amijirăți amijiserăți, amijiseți*
a III-a (ei, ele) amijesc (să) amijească amijeau amiji amijiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)