3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIJÍ, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. A(-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat. ♦ (Despre plante) A răsări, a încolți. 2. A strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. ◊ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se închide (de somn sau de oboseală). – Din bg. miža.

MIJÍ, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. A(-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat. ♦ (Despre plante) A răsări, a încolți. 2. A strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. ◊ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se închide (de somn sau de oboseală). – Din bg. miža.

amijí [At: CREANGĂ, ap. HEM, 1072 / Pzi: ~jesc / E: a2 + miji, pac adormi, ațipi etc] 1 via A ațipi. 2 vr A se crăpa.

miji1 [At: PSALT. HUR. 14v/18 / V: (reg) am~, (cscj) mija / Pzi: ~jesc / E: bg мижа] 1-2 vti (C. i. ochii) A închide pe jumătate, strângând pleoapele, pentru a vedea mai bine sau pentru a se deprinde cu lumina ori cu întunericul. 3 vt (Pex) A ține pleoapele întredeschise. 4 vt (Fig; înv) A lumina la minte Si: (înv) a călăuzi, a îndruma, a înmândri 5 vi (D. ochi) A se face mici sau a se închide de somn. 6 vi (Rar; d. oameni) A adormi. 7 vi (Reg; d. ochi) A se împăienjeni. 8 vi (La jocul mija) A închide sau a-și acoperi ochii pentru a nu vedea unde se ascund ceilalți jucători. 9 vi (D. obiecte sau fenomene luminoase) A începe să fie vizibil Si: a apărea, a se arăta, a se ivi. 10 vi (Spc; d. plante) A răsări. 11 virp (îe) A (se) ~ de ziuă sau a ~ zorile (sau, rar, zorii, ziua etc.) A se face ziuă. 12 vi (Îe) A ~ a primăvară A apărea primele semne de primăvară. 13 vi (Îe) A ~ a râs (sau a râde) A surâde. 14 vi (Îe) A ~ (sau a-i ~ cuiva) mustața (sau mustăcioara, tuleiele) A începe să-i crească unui tânăr mustața. 15 vi (Fig; îae) A fi pe punctul de a deveni bărbat. 16 vi (D. foc) A mocni.

MIJÍ, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. A apărea, a începe să se vadă, a se ivi, a licări. Pe fețele tuturor vedeai mijind o duioșie înseninată de nădejde. BUJOR, S. 104. Dimprejurul alb al brațului ei, mijeau cu scînteieri palide-roșii, boabele mari ale unei brățări de mărgean. HOGAȘ, M. N. 20. ◊ Fig. Întreg spectacolul părea de înmormîntare, trist, dar în el mijea un început de răscoală. SAHIA, N. 92. În mintea mea aburită mijea frica. M. I. CARAGIALE, C. 8. ◊ Expr. A miji de ziuă = a se face ziuă, a se crăpa de ziuă. Mijea de ziuă, cu lumină sfioasă și întîrziată de norișori. POPA, V. 126. Se trezi pe cînd mijea de ziuă. EMINESCU, N. 20. ◊ (Refl. impers.) Se tot urcă voinicește, Doară culmea va sui-o Pe cînd s-o miji de ziuă. EMINESCU, L. P. 122. Se porni... cînd abia se miji de ziuă și ajunse deodată cu zorile. ODOBESCU, S. III 186. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. «a») A prinde să. Kira, mijind a rîs, răspunde... DELAVRANCEA, S. 167. Frunză verde de săcară, Cînd mijește-a primăvară Și cînd vin berzele-n țară. ȘEZ. VII 44. 2. (Despre iarbă, frunze, muguri etc.) A răsări, a ieși, a încolți. Pe grinduri mijea colțul ierbii. SANDU-ALDEA, U. P. 220. Verdeața a prins să mijească pretutindeni și negrul crengilor să lege frunză. ANGHEL-IOSIF, C. L. 123. ◊ (Despre mustăți) Era între 19 și 20 de ani; mustața îi mijea. BUJOR, S. 22. Mustăcioara îi mijește. TEODORESCU, P. P. 306. 3. (Rar) A face ochii mici, a strînge pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se deprinde cu lumina ori cu întunericul. Adormind strănută îndată și miji din ochi; deși nu era încă destulă lumină, văzu că se află în mijlocul unei odăi mari. CARAGIALE, O. III 67. ◊ Tranz. Cu cît mijesc ochii mai tare, cu atît bătrîna mea prietină apare mai limpede între cei patru salcîmi venerabili. CARAGIALE, O. II 98. ♦ (Despre ochi) A se face mici, a se închide, a se împăienjeni (de somn sau de oboseală); a clipoci. Ochii îi mijeau obosiți și tulburi, sufla greu. VLAHUȚĂ, O. A. 105. 4. (La unele jocuri de copii) A sta cu ochii închiși sau legați în timp ce ceilalți se ascund, ascund un obiect etc. Cine mijește? – Variantă: (rar) amijí (SBIERA, P. 100) vb. IV.

A MIJÍ ~ésc 1. intranz. 1) A începe să capete contururi precise; a deveni treptat vizibil. * ~ de ziuă a se face ziuă; a se lumina de ziuă. A(-i) ~ (cuiva) mustața a începe să(-i) crească (cuiva) mustața. 2) (despre plante) A ieși din pământ (după încolțire); a răsări. 3) A privi cu ochii pe jumătate închiși (pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda la un nou mediu). 2. tranz. (ochii) A închide pe jumătate. /<bulg. miža

amijì v. Mold. 1. a începe a moțăi; 2. fig. a începe a se lumina de ziuă; cum se amiji de ziuă CR. [V. miji].

mijì v. 1. a închide ochii pe jumătate: mijește să nu vază PANN; 2. a începe să se ivească: abia îi mijia mustața; fig. mijește șoapta unor tainice doruri. 3. a se revărsa de zori: când va miji de ziuă NEGR. [Slav. MIJATI, a închide ochii].

mijésc și (est) amijésc v. intr. (vsl. mižatĭ, mizati, migati, a miji, mignonti, a clipi, a face cu ochĭu. V. mică 1, jumesc). Închid ochiĭ puțin, ca omu somnoros. Închid ochiĭ saŭ îmĭ ascund capu ca să nu văd unde se ascund ceĭ-lalțĭ copiĭ în jocu de-a mija. Încep să mă arăt, mă ivesc abea: mijesc zorile, mijește ĭarba, îĭ mijește mustața. De-a mijitele, de-a mija, de-a ascunsu. – Și se (a)mijește de ziŭă (est), încep să apară zorile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mijesc, imperf. 3 sg. mijea; conj. prez. 3 să mijească

mijí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mijésc, imperf. 3 sg. mijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mijeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIJÍ vb. 1. v. apărea. 2. v. germina.

MIJÍ vb. v. călăuzi, conduce, dirija, ghida, îndruma, povățui, sfătui.

miji vb. v. CĂLĂUZI. CONDUCE. DIRIJA. GHIDA. ÎNDRUMA. POVĂȚUI. SFĂTUI.

MIJI vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 2. (BOT.) a germina, a ieși, a încolți, a răsări. (Plantele au ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mijí (mijésc, mijít), vb.1. A clipi, a întredeschide ochii, a-i închide pe jumătate. – 2. A dormita. – 3. A închide ochii în jocul de-a baba oarba. – 4. A se ivi, a se lumina de ziuă. – 5. (Refl.) (Despre mustață, plante) A începe să crească. – Var. amiji, umezi. Megl. mijǫs. Sl. mižati „a închide ochii” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 195; Berneker, II, 56; Graur, BL, VI, 172), cf. bg. mižjă, zamižavam (› amiji), sl. omežati (› umezi), sb., cr. mižiti, rus. smežiti (Vasmer, II, 113). Cf. mică.Der. mija, s. f. (cloșcă); mijoarcă, s. f. (Bucov., cloșcă); mijitor, adj. (care se ivește); mijos, adj. (care clipește); miză, s. f. (sens nesigur; ceva ce abia mijește, ceva nesemnificativ), sec. XVII, înv., folosit o singură dată de Dosoftei.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

amijí, pers. 3 sg. amijéște, vb. IV (reg. înv.) 1. a începe a moțăi 2. a începe a se lumina de ziuă

Intrare: amijire
amijire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amijire
  • amijirea
plural
  • amijiri
  • amijirile
genitiv-dativ singular
  • amijiri
  • amijirii
plural
  • amijiri
  • amijirilor
vocativ singular
plural
Intrare: amiji
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amiji
  • amijire
  • amijit
  • amijitu‑
  • amijind
  • amijindu‑
singular plural
  • amijește
  • amijiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amijesc
(să)
  • amijesc
  • amijeam
  • amijii
  • amijisem
a II-a (tu)
  • amijești
(să)
  • amijești
  • amijeai
  • amijiși
  • amijiseși
a III-a (el, ea)
  • amijește
(să)
  • amijească
  • amijea
  • amiji
  • amijise
plural I (noi)
  • amijim
(să)
  • amijim
  • amijeam
  • amijirăm
  • amijiserăm
  • amijisem
a II-a (voi)
  • amijiți
(să)
  • amijiți
  • amijeați
  • amijirăți
  • amijiserăți
  • amijiseți
a III-a (ei, ele)
  • amijesc
(să)
  • amijească
  • amijeau
  • amiji
  • amijiseră
Intrare: miji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miji
  • mijire
  • mijit
  • mijitu‑
  • mijind
  • mijindu‑
singular plural
  • mijește
  • mijiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mijesc
(să)
  • mijesc
  • mijeam
  • mijii
  • mijisem
a II-a (tu)
  • mijești
(să)
  • mijești
  • mijeai
  • mijiși
  • mijiseși
a III-a (el, ea)
  • mijește
(să)
  • mijească
  • mijea
  • miji
  • mijise
plural I (noi)
  • mijim
(să)
  • mijim
  • mijeam
  • mijirăm
  • mijiserăm
  • mijisem
a II-a (voi)
  • mijiți
(să)
  • mijiți
  • mijeați
  • mijirăți
  • mijiserăți
  • mijiseți
a III-a (ei, ele)
  • mijesc
(să)
  • mijească
  • mijeau
  • miji
  • mijiseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amiji
  • amijire
  • amijit
  • amijitu‑
  • amijind
  • amijindu‑
singular plural
  • amijește
  • amijiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amijesc
(să)
  • amijesc
  • amijeam
  • amijii
  • amijisem
a II-a (tu)
  • amijești
(să)
  • amijești
  • amijeai
  • amijiși
  • amijiseși
a III-a (el, ea)
  • amijește
(să)
  • amijească
  • amijea
  • amiji
  • amijise
plural I (noi)
  • amijim
(să)
  • amijim
  • amijeam
  • amijirăm
  • amijiserăm
  • amijisem
a II-a (voi)
  • amijiți
(să)
  • amijiți
  • amijeați
  • amijirăți
  • amijiserăți
  • amijiseți
a III-a (ei, ele)
  • amijesc
(să)
  • amijească
  • amijeau
  • amiji
  • amijiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miji, mijescverb

  • 1. unipersonal A începe să se zărească; a se ivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe fețele tuturor vedeai mijind o duioșie înseninată de nădejde. BUJOR, S. 104. DLRLC
    • format_quote Dimprejurul alb al brațului ei, mijeau cu scînteieri palide-roșii, boabele mari ale unei brățări de mărgean. HOGAȘ, M. N. 20. DLRLC
    • format_quote figurat Întreg spectacolul părea de înmormîntare, trist, dar în el mijea un început de răscoală. SAHIA, N. 92. DLRLC
    • format_quote figurat În mintea mea aburită mijea frica. M. I. CARAGIALE, C. 8. DLRLC
    • 1.1. A prinde să. DLRLC
      • format_quote Kira, mijind a rîs, răspunde... DELAVRANCEA, S. 167. DLRLC
      • format_quote Frunză verde de săcară, Cînd mijește-a primăvară Și cînd vin berzele-n țară. ȘEZ. VII 44. DLRLC
    • 1.2. Despre plante: ieși, răsări, încolți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe grinduri mijea colțul ierbii. SANDU-ALDEA, U. P. 220. DLRLC
      • format_quote Verdeața a prins să mijească pretutindeni și negrul crengilor să lege frunză. ANGHEL-IOSIF, C. L. 123. DLRLC
    • chat_bubble A miji (sau reflexiv impersonal) a se miji de ziuă = a se face ziuă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mijea de ziuă, cu lumină sfioasă și întîrziată de norișori. POPA, V. 126. DLRLC
      • format_quote Se trezi pe cînd mijea de ziuă. EMINESCU, N. 20. DLRLC
      • format_quote Se tot urcă voinicește, Doară culmea va sui-o Pe cînd s-o miji de ziuă. EMINESCU, L. P. 122. DLRLC
      • format_quote Se porni... cînd abia se miji de ziuă și ajunse deodată cu zorile. ODOBESCU, S. III 186. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Era între 19 și 20 de ani; mustața îi mijea. BUJOR, S. 22. DLRLC
      • format_quote Mustăcioara îi mijește. TEODORESCU, P. P. 306. DLRLC
  • 2. A strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote tranzitiv Mijea ochii. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Adormind strănută îndată și miji din ochi; deși nu era încă destulă lumină, văzu că se află în mijlocul unei odăi mari. CARAGIALE, O. III 67. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cu cît mijesc ochii mai tare, cu atît bătrîna mea prietină apare mai limpede între cei patru salcîmi venerabili. CARAGIALE, O. II 98. DLRLC
    • 2.1. (Despre ochi) A se închide (de somn sau de oboseală). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ochii îi mijeau obosiți și tulburi, sufla greu. VLAHUȚĂ, O. A. 105. DLRLC
  • 3. (La unele jocuri de copii) A sta cu ochii închiși sau legați în timp ce ceilalți se ascund, ascund un obiect etc. DLRLC
    • format_quote Cine mijește? DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.