15 definiții pentru amiantă amiant

amiántă sf [At: DA / V: -nt sm (Pl: ~nți) / Pl: ~e / E: fr amiante] Varietate de azbest, cu fire strălucitoare care se pot țese, necombustibilă, conducătoare de căldură și electricitate, flexibilă, inalterabilă la foc, care este întrebuințată în tehnică.

AMIÁNTĂ s. f. v. amiant.

AMIÁNTĂ, amiante, s. f. Varietate de azbest, cu numeroase întrebuințări în tehnică. [Pr.: -mi-an-Var.: amiánt s. n.] – Din fr. amiante.

AMIÁNTĂ, amiante, s. f. Varietate de azbest, care se prezintă sub formă de agregate fibroase; este necombustibilă, rău conducătoare de căldură și electricitate și are numeroase întrebuințări tehnice. – Pronunțat: -mi-an-.

AMIÁNTĂ, amiante, s. f. Varietate de azbest cu numeroase întrebuințări în tehnică. [Pr.: -mi-an-] – Fr. amiante (< gr.).

amiántă s. f. (sil. -mi-an-)/amiánt s. n., pl. amiánte

AMIÁNTĂ s.f. v. amiant.

AMIÁNTĂ s. f. / amiánt s. n. silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă. (< fr. amiante)

AMIÁNT s. n. (Rar) Varietate de azbest, cu numeroase utilizări în tehnică. [Pr.: -mi-ant. – Var. amiántă s. f.] – Din fr. amiante.

AMIÁNT s. n. v. amiantă.

amiánt (rar) (-mi-ant) s. n.

AMIÁNT s.n. Varietate de azbest întrebuințată ca material filtrant și ignifug. [Pron. -mi-ant, var. amiantă s.f. / < fr. amiante, cf. gr. amiantos – incoruptibil].

amiant n. silicat dublu de calce și de magnezie, filamentos și incombustibil. Cei vechi înfășurau cadavrele, înainte de a le arde, într’un giulgiu de amiant spre a le păstra cenușa.

*amiánt n., pl. e și urĭ (vgr. amiantor, nespurcat, d. miatno, spure. V. miazmă). Silicat duplu de calce și de magnezie [!], varietate de azbest filamentos și incombustibil. – Ceĭ vechĭ credeaŭ că amiantu e un fel de [?] în care nu arde; îl scărmănaŭ, îl torceaŭ și-șĭ făceau fețe de masă și șervete care se aruncaŭ în foc cînd se murdăreaŭ, și ast-fel se albeaŭ maĭ mult de cît pin [!] spălare. În pînză de amiant se ardeaŭ morțiĭ iluștri, a căror cenușă nu trebuĭa să se amestece cu a ruguluĭ. Din amiant se fac astăzĭ fitilurĭ care ard în uleĭ fără să se consume și hîrtie prețioasă (fiind-că nu arde). S' a uzitat la făcut tunicĭ de pompierĭ.

Intrare: amiantă
amiantă
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amiantă amianta
plural amiante amiantele
genitiv-dativ singular amiante amiantei
plural amiante amiantelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amiant amiantul
plural amiante amiantele
genitiv-dativ singular amiant amiantului
plural amiante amiantelor
vocativ singular
plural