23 de definiții pentru amvon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMVON, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește Evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.

amvon sn [At: VARLAAM, ap. HEM 1038 / V: (înv) ~bon, an~, ~vonă, ~voană, anvoană, anvo / Pl: ~oane, ~uri / E: vsl амувоньу, ngr ἄμβων] (Bis) Loc înălțat în biserică, de unde se citește Evanghelia sau se țin predici. corectat(ă)

AMVON (pl. -voane, -vonuri) sn. Un fel de tribună mai ridicată în interiorul unei biserici, de unde se citește evanghelia sau se predică (🖼 112): s’a dat predicatorul jos din ~ (CAR.); în predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca viespea (CRG.) [vsl. < gr.].

AMVON, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.

AMVON, amvoane, s. n. Construcție (de obicei ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136.

AMVON, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Slav (v. sl. amŭvonŭ < gr.).

AMVON ~oane n. Mic balcon în biserică de unde se citește evanghelia și se predică. /<sl. amuvonu

amvon n. 1. tribuna depe care se predică sau se citește Evanghelia în biserică; 2. predicațiune; elocvența amvonului; 3. (și amvonă) fig. religiune: perind de a sale valuri amvona creștinească AL. [De origină slavo-greacă].

AMBON (pl. -oane) sn. = AMVON: se sui pre ~ și rădică cinstita cruce (VARL.) [vsl. amǔbonǔ].

AMVOA, AMVO (pl. -ne) sf. = AMVON: Ferind de-a sale valuri amvona creștinească (ALECS.).

anvón n., pl. oane și urĭ (ngr. ánvon, vgr. ámbon, d. anabaíno, mă suĭ; vsl. amŭvonŭ, amŭbonŭ). Tribuna de pe care se predică în biserică. – Și advón (Od.). Greșit scris amvon. Vechĭ și ambón (după vsl.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amvon (amvoane), s. n. – Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. Mr. amvun. Ngr. ἄμβων, sau sl. amŭbonŭ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

amvon, amvoane, s.n. – (bis.) Podium sau balcon într-o biserică, de unde se citește evanghelia și se ține predica. – Din sl. amǔvonǔ (DER, DEX, MDA).

Intrare: amvon
amvon1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amvon
  • amvonul
  • amvonu‑
plural
  • amvoane
  • amvoanele
genitiv-dativ singular
  • amvon
  • amvonului
plural
  • amvoane
  • amvoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anvon
  • anvonul
  • anvonu‑
plural
  • anvoane
  • anvoanele
genitiv-dativ singular
  • anvon
  • anvonului
plural
  • anvoane
  • anvoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambon
  • ambonul
  • ambonu‑
plural
  • amboane
  • amboanele
genitiv-dativ singular
  • ambon
  • ambonului
plural
  • amboane
  • amboanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amvo
  • amvona
plural
  • amvone
  • amvonele
genitiv-dativ singular
  • amvone
  • amvonei
plural
  • amvone
  • amvonelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amvoa
  • amvoana
plural
  • amvoane
  • amvoanele
genitiv-dativ singular
  • amvoane
  • amvoanei
plural
  • amvoane
  • amvoanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anvoa
  • anvoana
plural
  • anvoane
  • anvoanele
genitiv-dativ singular
  • anvoane
  • anvoanei
plural
  • anvoane
  • anvoanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anvo
  • anvona
plural
  • anvone
  • anvonele
genitiv-dativ singular
  • anvone
  • anvonei
plural
  • anvone
  • anvonelor
vocativ singular
plural
amvon2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amvon
  • amvonul
  • amvonu‑
plural
  • amvonuri
  • amvonurile
genitiv-dativ singular
  • amvon
  • amvonului
plural
  • amvonuri
  • amvonurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amhon
  • amhonul
  • amhonu‑
plural
  • amhoane
  • amhoanele
genitiv-dativ singular
  • amhon
  • amhonului
plural
  • amhoane
  • amhoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amvon, amvoanesubstantiv neutru

  • 1. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește Evanghelia. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 NODEX
    • format_quote În predicile sale de pe amvoanele bisericilor înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.