AMFOHETEROGONIE s. f. (bot.) producere de urmași constanți pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă de urmași cu segregare tipică a caracterelor. (< fr. amphohétérogonie)

AMFO- „în două feluri, din ambele părți”. ◊ gr. ampho „ambii, amîndoi, împreună” > fr. ampho-, germ. id., engl. id. > rom. amfo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă care prezintă afinitate pentru culori acide și bazice; ~cromatofil (v. cromato-, v. -fil₁), adj., care este colorat tot așa de bine, atît de culorile acide, cît și de cele bazice; ~fil (v. -fil₁), adj., amfocromatofil*; ~genic (v. -genic), adj., care prezintă amfogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., situație în care un individ femel poate produce atît descendenți masculi, cît și femeli; ~heterogonie (v. hetero-, v. -gonie), s. f., producere de urmași constanți pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă parte, de urmași cu segregarea tipică a caracterelor; ~lit (v. -lit₂), s. n., compus chimic capabil să reacționeze atît ca acid, cît și ca bază; sin. amfoter; ~tonie (v. -tonie), s. f., stare de hiperactivitate a sistemului nervos simpatic și a celui parasimpatic; ~trih (v. -trih) s. m., gen de bacili prevăzuți cu un cil vibratil la extremități; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe chimice), cu acțiune simultană asupra celor două grupe de nervi antagoniști, simpatic și pneumogastric.