4 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMENDARE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. – V. amenda1.

AMENDARE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. – V. amenda1.

AMENDARE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2.V. amenda2.

AMENDARE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2.V. amenda2.

amendare1 sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: amenda1] Aplicare a unei amenzi cuiva Si: amendat1.

amendare2 sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: amenda2] 1 Modificare prin amendamente (1) a unui text, mai ales al unei legi. 2 (Agn) Îmbunătățire a unor însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

AMENDARE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. Amendarea unui contravenient poate constitui o sancțiune disciplinară.

AMENDARE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2; modificare, completare (mai ales a unei legi) cu scopul de a aduce îmbunătățiri. Amendarea proiectului de Constituție.

AMENDARE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi.

AMENDARE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2; modificare (cu scopul de a îmbunătăți).

AMENDARE s.f. Acțiunea de a amenda și rezultatul ei. [< amenda].

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

amenda2, ~ă vt [At: ODOBESCU, S. II, 321 / V: (reg) amânda2 / Pzi: ~dez / E: fr amender] 1 A modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2 (Agn) A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2).

amenda1 vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda1 / Pzi: ~dez / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

*AMENDA (-dez) vb. tr. 1 A face mai bun, a îmbunătăți, a îndrepta 2 Spec. A aduce îndreptări, schimbări (unei legi): legea nu trebue desființată, ci numai amendată 3 A îmbunătăți pămîntul, a schimba natura solului, a-l îngrășa prin adăugarea unor substanțe străine care-l fac mai roditor 4 ⚖️ A osîndi la amendă, a globi: l-au amendat cu 50 de lei pentru contravenție [fr.].

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un text, mai ales la o lege sau la un proiect de lege) A îmbunătăți, a îndrepta, a modifica prin amendamente. Proiectul de lege a fost amendat. Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321.

AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).

AMENDA vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDA1 vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

AMENDA2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender)

A AMENDA1 ~ez tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă

A AMENDA2 ~ez tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A îmbunătăți introducând anumite substanțe; a trata cu medicamente. /Din amendă

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amendare (acțiunea de a amenda) s. f., g.-d. art. amendării; pl. amendări

amendare s. f., g.-d. art. amendării; pl. amendări

amendare s. f., g.-d. art. amendării; pl. amendări

amenda (a ~) (a da o amendă) vb., ind. prez. 1 sg. amendez, 3 amendea; conj. prez. 1 sg. să amendez, 3 să amendeze

amenda (a ~) vb., ind. prez. 3 amendea

amenda (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendez, 3 sg. și pl. amendea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMENDARE s. penalizare. (~ cuiva cu o sumă de bani.)

AMENDARE s. penalizare. (~ cuiva cu o sumă de bani.)

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 500 de lei.)

Intrare: amendare (îmbunătățire)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amendare
  • amendarea
plural
  • amendări
  • amendările
genitiv-dativ singular
  • amendări
  • amendării
plural
  • amendări
  • amendărilor
vocativ singular
plural
Intrare: amendare (sancționare)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amendare
  • amendarea
plural
  • amendări
  • amendările
genitiv-dativ singular
  • amendări
  • amendării
plural
  • amendări
  • amendărilor
vocativ singular
plural
Intrare: amenda (îmbunătăți)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amenda
  • amendare
  • amendat
  • amendatu‑
  • amendând
  • amendându‑
singular plural
  • amendea
  • amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amendez
(să)
  • amendez
  • amendam
  • amendai
  • amendasem
a II-a (tu)
  • amendezi
(să)
  • amendezi
  • amendai
  • amendași
  • amendaseși
a III-a (el, ea)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amenda
  • amendă
  • amendase
plural I (noi)
  • amendăm
(să)
  • amendăm
  • amendam
  • amendarăm
  • amendaserăm
  • amendasem
a II-a (voi)
  • amendați
(să)
  • amendați
  • amendați
  • amendarăți
  • amendaserăți
  • amendaseți
a III-a (ei, ele)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amendau
  • amenda
  • amendaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amânda
  • amândare
  • amândat
  • amândatu‑
  • amândând
  • amândându‑
singular plural
  • amândea
  • amândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amândez
(să)
  • amândez
  • amândam
  • amândai
  • amândasem
a II-a (tu)
  • amândezi
(să)
  • amândezi
  • amândai
  • amândași
  • amândaseși
a III-a (el, ea)
  • amândea
(să)
  • amândeze
  • amânda
  • amândă
  • amândase
plural I (noi)
  • amândăm
(să)
  • amândăm
  • amândam
  • amândarăm
  • amândaserăm
  • amândasem
a II-a (voi)
  • amândați
(să)
  • amândați
  • amândați
  • amândarăți
  • amândaserăți
  • amândaseți
a III-a (ei, ele)
  • amândea
(să)
  • amândeze
  • amândau
  • amânda
  • amândaseră
Intrare: amenda (sancționa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amenda
  • amendare
  • amendat
  • amendatu‑
  • amendând
  • amendându‑
singular plural
  • amendea
  • amendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amendez
(să)
  • amendez
  • amendam
  • amendai
  • amendasem
a II-a (tu)
  • amendezi
(să)
  • amendezi
  • amendai
  • amendași
  • amendaseși
a III-a (el, ea)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amenda
  • amendă
  • amendase
plural I (noi)
  • amendăm
(să)
  • amendăm
  • amendam
  • amendarăm
  • amendaserăm
  • amendasem
a II-a (voi)
  • amendați
(să)
  • amendați
  • amendați
  • amendarăți
  • amendaserăți
  • amendaseți
a III-a (ei, ele)
  • amendea
(să)
  • amendeze
  • amendau
  • amenda
  • amendaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amânda
  • amândare
  • amândat
  • amândatu‑
  • amândând
  • amândându‑
singular plural
  • amândea
  • amândați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amândez
(să)
  • amândez
  • amândam
  • amândai
  • amândasem
a II-a (tu)
  • amândezi
(să)
  • amândezi
  • amândai
  • amândași
  • amândaseși
a III-a (el, ea)
  • amândea
(să)
  • amândeze
  • amânda
  • amândă
  • amândase
plural I (noi)
  • amândăm
(să)
  • amândăm
  • amândam
  • amândarăm
  • amândaserăm
  • amândasem
a II-a (voi)
  • amândați
(să)
  • amândați
  • amândați
  • amândarăți
  • amândaserăți
  • amândaseți
a III-a (ei, ele)
  • amândea
(să)
  • amândeze
  • amândau
  • amânda
  • amândaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amendare, amendărisubstantiv feminin

etimologie:

amendare, amendărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a amenda; aplicare a unei amenzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: penalizare
    • format_quote Amendarea unui contravenient poate constitui o sancțiune disciplinară. DLRLC
etimologie:
  • vezi amenda DEX '09 DEX '98 DN

amenda, amendezverb

  • 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Proiectul de lege a fost amendat. DLRLC
    • format_quote Aceasta este o sistemă pe care poate cineva să o primească sau să o lepede; dar a veni să o amendeze prin deciziuni parțiale... se pare... a fi o lucrare inutilă. ODOBESCU, S. II 321. DLRLC
  • 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente. DEX '09 DN
  • 3. științe juridice A modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. MDN '00
etimologie:

amenda, amendezverb

  • 1. A aplica cuiva o amendă. DEX '98 DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.