6 definiții pentru amellus

STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus).Stea + suf. -iță.

stelíță s. f., g.-d. art. stelíței; pl. stelíțe

STELÍȚĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scânteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă.

STELÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) Plantă erbacee cu tulpina erectă, scurtă, păroasă, și cu frunze alungite, ușor dințate, ce crește prin tufărișuri și locuri stâncoase. /stele + suf. ~iță


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

A. amellus L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (radiale, ligulate, albastre- lila, rar roz sau albe, cele ale discului galbene) așezate în calatidii cu diametrul pînă la 5 cm, înconjurate de un involucru cu foliolele imbricate, patente sau curbate, oblong-spatulate, cu marginile ciliate, grupate în corimb. Frunze lat-lanceolate, acute, puțin dințate, cu peri scurți și aspri, cele inferioare eliptice, pețiolate, scurt-păroase. Plantă erbacee, perenă, scurt-pubescentă, cu tulpină înaltă pînă la 65 cm, erectă și ramificată în treimea superioară.

A. x frikartii Frikart. (A. amellus x A. thomsonii). Hibrid care înflorește vara-toamna. Flori (radiale, albastre, cele centrale, oranj-gălbui) dispuse în calatidii mari. Frunze oblonge, verzi-închis, aspre. Plantă înaltă pînă la 75 cm. #

Intrare: amellus
amellus