5 definiții pentru amelița


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amelița v vz amenința

AMELIȚA vb. (Mold.) Fig. A face mențiune despre ceva, a pomeni. Alți istorici megieși nemică n-au amelițat de această domnie. URECHE. Ni să pare că am scris deplin, care nice la un letopisăț a țării noastre nime n-au amelițat măcar cît de puțin de acestea ce am scris noi. NCL I, 30; cf. NCL I, 7,8; CANTEMIR, HR. Etimologie: lat. *amminaciare. Vezi și amelățătură, amelițat.

ameli(n)ț v. tr. V. ameninț.

améninț (est) și -ínț (vest), a v. tr. (lat. *amminentiare saŭ *eminentiare, d. éminens, -éntis, part. luĭ eminére, a fi proeminent, minaciae, amenințărĭ; it. minaciare, pv. menasar, fr. menacer, sp. amenazar, pg. ameaçar). 1. Fac amenințărĭ: a amenința pe cineva cu sabia, cu moartea. 2. L. V. Mold. Menționez. 3. Fig. (după fr.) Îs aproape să, inspir teamă să nu: apele amenință să se reverse, casa amenință să cadă. 4. V. intr. Fac un semn orĭ gest de amenințare: bătrînu amenință cu toĭagu asupra lor. – Și -rinț. Vechĭ și azĭ Olt. amelínț. Vechĭ și menínț, „ameninț”, și (a)méliț, „ameninț” și „menționez”.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amelițá (-țéz, -át), vb. – (Înv.) A menționa, a indica, a aminti. Este cuvînt care apare numai la vechii cronicari din sec. XVII și XVIII, și care nu pare să fi avut circulație pop. De aceea, credem că este o reproduce fidelă artificială a ngr. μελετῶ „a studia, a medita, a menționa”. Pare puțin probabilă ipoteza din DAR, care presupune o identitate între amelița și amenința și, pentru a explica semantismul primului vb., se gîndește la o posibilă confuzie între lat. *amminaciare „a amenința” și lat. *amminiciare, de la minari „a întrece, a depăși”.

Intrare: amelița
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amelița
  • amelițare
  • amelițat
  • amelițatu‑
  • amelițând
  • amelițându‑
singular plural
  • amelițea
  • amelițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amelițez
(să)
  • amelițez
  • amelițam
  • amelițai
  • amelițasem
a II-a (tu)
  • amelițezi
(să)
  • amelițezi
  • amelițai
  • amelițași
  • amelițaseși
a III-a (el, ea)
  • amelițea
(să)
  • amelițeze
  • amelița
  • ameliță
  • amelițase
plural I (noi)
  • amelițăm
(să)
  • amelițăm
  • amelițam
  • amelițarăm
  • amelițaserăm
  • amelițasem
a II-a (voi)
  • amelițați
(să)
  • amelițați
  • amelițați
  • amelițarăți
  • amelițaserăți
  • amelițaseți
a III-a (ei, ele)
  • amelițea
(să)
  • amelițeze
  • amelițau
  • amelița
  • amelițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)