11 definiții pentru amețitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Ameți + suf. -itor.

AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Ameți + suf. -itor.

amețitor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 54 / Pl: ~i, ~oare / V: amă~, ~oare, (îrg) ~iu, ~oare / E: ameți + -(i)tor] 1 Care amețește (1). 2 (Îs) Înălțime ~toare înălțime atât de mare, încât nu poți privi la ea (de jos) sau de pe ea, fără să amețești.

AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfășurîndu-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. Un nor amețitor veni și se puse pe ochii mei. Mi se părea că biserica se învîrtește cu mine. NEGRUZZI, S. I 54. (Adverbial) Cerul era înalt, soarele blînd, orizontul amețitor de vast. C. PETRESCU, R. DR. 160.

AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Din ameți + suf. -(i)tor.

AMEȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă amețeală. Succes ~. /a ameți + suf. ~itor

amețitór, -oáre adj. Care amețește: băutură, ĭuțeală amețitoare. V. vertiginos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amețitór adj. m., pl. amețitóri; f. sg. și pl. amețitoáre

amețitór adj. m., pl. amețitóri; f. sg. și pl. amețitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMEȚITÓR adj. 1. (înv.) vârtejitor, vârtejos. (Senzație ~oare.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 3. tulburător, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 4. v. vertiginos.

AMEȚITOR adj. 1. (înv.) vîrtejitor, vîrtejos. (Senzație ~.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor. (Un ritm ~.) 3. tulburător, (fig.) îmbătător. (Miresme ~.) 4. fulgerător, precipitat, vertiginos. (O cădere ~.)

Intrare: amețitor
amețitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amețitor
  • amețitorul
  • amețitoru‑
  • amețitoare
  • amețitoarea
plural
  • amețitori
  • amețitorii
  • amețitoare
  • amețitoarele
genitiv-dativ singular
  • amețitor
  • amețitorului
  • amețitoare
  • amețitoarei
plural
  • amețitori
  • amețitorilor
  • amețitoare
  • amețitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amețitor

  • 1. Care provoacă amețeală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfășurîndu-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 159.
      surse: DLRLC
    • Un nor amețitor veni și se puse pe ochii mei. Mi se părea că biserica se învîrtește cu mine. NEGRUZZI, S. I 54.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cerul era înalt, soarele blînd, orizontul amețitor de vast. C. PETRESCU, R. DR. 160.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ameți + sufix -itor.
    surse: DEX '98 DEX '09