opțiuni
  • info

3 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBUSCAT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.

AMBUSCAT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.

ambuscat sm, am [At: DEX2 / Pl: ~ați / E: fr embusqué] (Frm) 1-4 (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar (sau scutit de lupta pe front).

AMBUSCAT, -Ă adj., s.m. (Liv.) (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase; învîrtit. [< fr. embusqué].

AMBUSCAT, -Ă adj., s. m. (militar) scutit de instrucție și front; învârtit. (< fr. embusqué)

AMBUSCA vb. I. tr., refl. a (se) așeza în ambuscadă. II. refl. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente. (< fr. embusquer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambuscat adj. m., pl. ambuscați; f. sg. ambuscată, pl. ambuscate

ambuscat s. m., pl. ambuscați

ambusca vb., ind. prez. 3 sg. ambuschează

Intrare: ambuscat (adj.)
ambuscat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambuscat
  • ambuscatul
  • ambuscatu‑
  • ambuscată
  • ambuscata
plural
  • ambuscați
  • ambuscații
  • ambuscate
  • ambuscatele
genitiv-dativ singular
  • ambuscat
  • ambuscatului
  • ambuscate
  • ambuscatei
plural
  • ambuscați
  • ambuscaților
  • ambuscate
  • ambuscatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ambuscat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambuscat
  • ambuscatul
  • ambuscatu‑
plural
  • ambuscați
  • ambuscații
genitiv-dativ singular
  • ambuscat
  • ambuscatului
plural
  • ambuscați
  • ambuscaților
vocativ singular —
plural —
Intrare: ambusca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambusca
  • ambuscare
  • ambuscat
  • ambuscatu‑
  • ambuscând
  • ambuscându‑
 singular plural
  • ambuschează
  • ambuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambuschez
 (să)
  • ambuschez
  • ambuscam
  • ambuscai
  • ambuscasem
a II-a (tu)
  • ambuschezi
 (să)
  • ambuschezi
  • ambuscai
  • ambuscași
  • ambuscaseși
a III-a (el, ea)
  • ambuschează
 (să)
  • ambuscheze
  • ambusca
  • ambuscă
  • ambuscase
plural I (noi)
  • ambuscăm
 (să)
  • ambuscăm
  • ambuscam
  • ambuscarăm
  • ambuscaserăm
  • ambuscasem
a II-a (voi)
  • ambuscați
 (să)
  • ambuscați
  • ambuscați
  • ambuscarăți
  • ambuscaserăți
  • ambuscaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambuschează
 (să)
  • ambuscheze
  • ambuscau
  • ambuscară
  • ambuscaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambuscat, ambuscațisubstantiv masculin
ambuscat, ambuscatăadjectiv

  • 1. franțuzism (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. DEX '09 DEX '98 MDA2
  • diferențiere livresc (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase. DN
    sinonime: învârtit
etimologie:

ambusca, ambuschezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.