2 intrări

ambuscat

  • 1. (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 franțuzism
  • diferențiere (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase.
    surse: DN livresc sinonime: învârtit (adj.)

etimologie:

ambusca

etimologie:

Intrare: ambuscat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambuscat ambuscatul ambusca ambuscata
plural ambuscați ambuscații ambuscate ambuscatele
genitiv-dativ singular ambuscat ambuscatului ambuscate ambuscatei
plural ambuscați ambuscaților ambuscate ambuscatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambusca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambusca ambuscare ambuscat ambuscând singular plural
ambuschea ambuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambuschez (să) ambuschez ambuscam ambuscai ambuscasem
a II-a (tu) ambuschezi (să) ambuschezi ambuscai ambuscași ambuscaseși
a III-a (el, ea) ambuschea (să) ambuscheze ambusca ambuscă ambuscase
plural I (noi) ambuscăm (să) ambuscăm ambuscam ambuscarăm ambuscaserăm, ambuscasem*
a II-a (voi) ambuscați (să) ambuscați ambuscați ambuscarăți ambuscaserăți, ambuscaseți*
a III-a (ei, ele) ambuschea (să) ambuscheze ambuscau ambusca ambuscaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBUSCÁT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.

AMBUSCÁT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.

ambuscát adj. m., pl. ambuscáți; f. sg. ambuscátă, pl. ambuscáte

ambuscát s. m., pl. ambuscáți

ambuscát sm, am [At: DEX2 / Pl: ~ați / E: fr embusque] (Frm) 1-4 (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar (sau scutit de lupta pe front).

AMBUSCÁT, -Ă adj., s.m. (Liv.) (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase; învârtit. [< fr. embusqué].

AMBUSCÁT, -Ă adj., s. m. (militar) scutit de instrucție și front; învârtit. (< fr. embusqué)

ambuscá vb., ind. prez. 3 sg. ambuscheáză

AMBUSCÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în ambuscadă. II. refl. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente. (< fr. embusquer)