ambușură

  • 1. Porțiune a buzelor pe care se aplică muștiucul unui instrument de suflat.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura.
    surse: DEX '98 MDA2 DN sinonime: muștiuc pliscoi

etimologie:

O definiție


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ambușură (‹ fr. embouchure, fig. „gură”), porțiune a buzelor, pe care se aplică extremitatea (muștiucul*) unui instrument de suflat; ea poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de dimensiunea muștiucului (la corn., trp., sau tubă). Termenul de a. interioară se referă la instr. de suflat ca ancie* (ob., cl., fag. sau sax.) deoarece, în acest caz, buzele sunt îndoite spre interiorul cavității bucale. La formarea a. participă toți mușchii orbiculari și de ea depinde, în bună parte, calitatea sunetului. Termen greșit: ambajură.

Intrare: ambușură
ambușură (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambușu ambușura
plural ambușuri ambușurile
genitiv-dativ singular ambușuri ambușurii
plural ambușuri ambușurilor
vocativ singular
plural
ambușură (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambușu ambușura
plural ambușure ambușurele
genitiv-dativ singular ambușure ambușurei
plural ambușure ambușurelor
vocativ singular
plural

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ambușúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: fr embouchure] Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura Si: muștiuc.

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Porțiune a buzelor pe care se aplică muștiucul unui instrument de suflat. – Din fr. embouchure.

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure.

ambușúră s. f., g.-d. art. ambușúrii; pl. ambușúri

ambușúră s. f., g.- d. art. ambușúrii; pl. ambușúri

ambușúră s. f., pl. ambușure

AMBUȘÚRĂ s. v. muștiuc.

AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure].

AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure)

AMBUȘÚRĂ ~i f. Parte a unui instrument de suflat, pe unde se suflă aerul cu gura. /<fr. embouchure


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBUȘÚRĂ s. (MUZ.) muștiuc, (reg.) pliscói. (~ clarinetului.)