6 definiții pentru ambiofonie

ambiofoníe sf [At: DEX2 / P: -bi-o- / E: fr ambiophonie] Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program.

AMBIOFONÍE s. f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie.

AMBIOFONÍE s. f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie.

AMBIOFONÍE s. f. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor. (< fr. ambiophonie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ambiofoníe s.f. (fiz.) ◊ „Tetrafonia sau cvadrifonia sau ambiofonia este o nouă tehnică bazată pe folosirea a patru surse acustice [...] Se pare că tetrafonia, care creează o ambianță sonoră mult mai bogată, va înlocui rapid stereofonia.” M. 28 VI 75 p. 7 (din fr. ambiophonie)

ambiofonie v. acustica sălilor.

Intrare: ambiofonie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiofonie ambiofonia
plural
genitiv-dativ singular ambiofonii ambiofoniei
plural
vocativ singular
plural

ambiofonie

  • 1. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00

etimologie: