AMBIENTAL, -Ă, ambientali, -e, adj. Ambiant. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. ambiental.

ambiental, ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr ambiental] (Liv) 1 sn Ambient. 2 a Care aparține ambientului. 3 a Referitor la ambient.

AMBIENTAL, -Ă, ambientali, -e, adj. (Franțuzism) Ambiant. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. ambiental.

AMBIENTAL, -Ă adj. Referitor la ambient, care ține de ambient. [Cf. fr. ambiental, it. ambientale].

AMBIENTAL, -Ă adj. referitor la ambient. (< fr. ambiental, it. ambientale)

ambiental, -ă adj. Care ține de ambianță ◊ „Spre asta tind. Spre o sculptură ambientală, făcută din mai multe piese care să creeze sau să sugereze un spațiu special.” R.lit. 24 IX 70 p. 26. ◊ „Astfel au fost concepute, proiectate și construite în ateliere ale ICPIL, primele două remorci-dormitor, pentru brigăzile de lucru de pe șantierele de constucții forestiere [...] totul într-un cadru ambiental atrăgător, realizat cu tapițerii moderne.” R.l. 15 II 72 p. 2. ◊ „[...] scenografia ambientală a lui V. L., bine echilibrată și sugestivă, cu încăperile eroilor în cele două capete ale sălii [...]” Sc. 25 III 83 p. 4; v. și op (din fr. ambiental, it. ambientale; DN3, DEX-S)

AMBIENTAL ~ă (~i, ~e) Care ține de ambient; propriu ambientului. /<fr. ambiental

ambiental (desp. -bi-en-) adj. m., pl. ambientali; f. ambientală, pl. ambientale

ambiental (-bi-en-) adj. m., pl. ambientali; f. ambientală, pl. ambientale

ambiental adj. m., pl. ambientali; f. sg. ambientală, pl. ambientale

AMBIENTAL adj. v. ambiant, înconjurător.