opțiuni
  • info

15 definiții pentru ambiant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBIANT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.

AMBIANT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.

ambiant, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr ambiant] 1 Înconjurător. 2 (Îs) Atmosferă ~ă Atmosfera în care trăim.

*AMBIANT adj. Care înconjoară, înconjurător: fluid ~; mediu ~; 📻 aer ~, aerul care împresoară un corp, cu care acesta este în atingere peste tot sau mai pe toată suprafața sa [fr.].

AMBIANT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în. jur, în apropiere; înconjurător. Mediu ambiant. Atmosferă ambiantă. – Pronunțat: -bi-ant.

AMBIANT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere; înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Fr. ambiant.

AMBIANT, -Ă adj. Înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [Pron. -bi-ant. / < fr. ambiant, cf. lat. ambire – a înconjura].

AMBIANT, -Ă adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens)

AMBIANT ~tă (~ți, ~te) Care se află în jur; din apropiere; înconjurător. [Sil. -bi-ant] /<fr. ambiant

ambiant a. care înconjoară: mediu ambiant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambiant (desp. -bi-ant) adj. m., pl. ambianți; f. ambiantă, pl. ambiante

ambiant (-bi-ant) adj. m., pl. ambianți; f. ambiantă, pl. ambiante

ambiant adj. m. (sil. -bi-ant), pl. ambianți; f. sg. ambiantă, pl. ambiante

ambiant.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMBIANT adj. înconjurător, (livr.) ambiental. (Mediul ~.)

AMBIANT adj. înconjurător. (Mediul ~.)

Intrare: ambiant
ambiant adjectiv
  • silabație: am-bi-ant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiant
  • ambiantul
  • ambiantu‑
  • ambiantă
  • ambianta
plural
  • ambianți
  • ambianții
  • ambiante
  • ambiantele
genitiv-dativ singular
  • ambiant
  • ambiantului
  • ambiante
  • ambiantei
plural
  • ambianți
  • ambianților
  • ambiante
  • ambiantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambiant, ambiantăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.