AMBI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „amîndoi”, „împreună”. [Cf. fr. ambi-, lat. ambo- – doi].

AMBI- elem. „amândoi” (< fr. ambi-, cf. lat. ambo)

ambi num. amândoi.

AMBII, -BELE num. col. Amândoi. – Din it. ambe, lat. ambo, -ae.

ambii, ~bele nc [At: NEGRUZZI, S. I, 42 / E: it ambe] Amândoi.

*AMBE(LE) 👉 AMBII.

*AMBII, *AMBE(LE) (gen.-d. m. ambilor, f. ambelor) num. Amîndoi: ambii prieteni; ambele mîini; uneori forma nearticolată ambe precedă substantivul cu sau fără articol: Curierul de ambe sexe [lat. ambo].

AMBII, -ELE, num. col. Amândoi. – Din it. ambe, lat. ambo, -ae.

AMBE num. col. f. v. ambii.

AMBII, -ELE num. col. (Precedă substantivul) Amîndoi. Meleli înfipse ambii pinteni în coastele armăsarului. NEGRUZZI, S. I 42. (În forma învechită ambe) Curierul de ambe sexe [titlu]. ◊ Toți provințialii de ambe sexe năvălesc la dînsul. NEGRUZZI, S. I 239. – Variantă: (învechit) ambe num. col. f.

AMBII, -ELE, num. col. (Adesea pronume) Amîndoi. – It. ambe (lat. lit. ambo).

AMBII, -ELE num. col. Amîndoi. [< it. ambo].

AMBII, -ELE num. col. amândoi. (< lat. ambo, -ae, it. ambe)

AMBII ~ele num. Și unul și altul; amândoi. /<lat. ambo, ~ae, it. ambe

*ambiĭ, ambele num. (lat. ambo, ambae). Amîndoĭ: ambiĭ ochĭ, ambele mînĭ, ambelor malurĭ (tot-de-una articulat și pus înainte). – Fals ambe malurile. Fals și „Curieru de ambe sexe” (îld. ambele sexe).

!ambii pr. m. pl., adj. pr. m. pl., g.-d. ambilor; f. ambele, g.-d. ambelor (Ambii (elevi) au promovat.)

ambii num. m., g.-d. ambilor; f. ambele, g.-d. ambelor

ambii num. m., g.-d. ambilor; f. ambele, g.-d. ambelor

ambii, -bele.

AMBII num. v. amândoi.

AMBII num. amîndoi. (~ au venit acolo.)

ambi adj. – Amîndoi. It. ambi (Pușcariu 777; DAR). Din lat. ambo a existat în rom. un rezultat direct, îmbi, care s-a pierdut în concurență cu forma neol.

AMBI- „amîndoi, împreună, dublu”. ◊ L. ambo „doi, amîndoi” > fr. ambi-, germ. id., engl. id. > rom. ambi-. □ ~dextrie (v. -dextrie), s. f., însușirea de a fi ambidextru; ~dextru (v. -dextru), adj., s. m. și f. (persoană) care se folosește la fel de bine de ambele mîini; ~gen (v. -gen₂), adj., s. n., 1. adj. Cu stamine și pistile în aceeași floare; sin. monoclin, bisexual. 2. s. n. Denumire improprie pentru genul neutru; ~opie (v. -opie), s. f., vedere dublă; ~par (v. -par), adj., (despre muguri) care produce atît frunze, cît și flori; ~valent (v. -valent), adj., referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.

CURIER DE AMBE SEXE, prima revistă literară din Țara Românească, supliment al ziarului „Curierul românesc”. A apărut la București, bilunar, între 1837 și 1847, sub conducerea lui I. Heliade Rădulescu.