2 intrări

ambiționa

etimologie:

2 definiții

ambiționà v. a dori sau a căuta cu ardoare, a umbla după, a solicita.

*ambiționéz v. tr. (fr. ambitioner). Umblu cu ardoare după ceva, solicit, caut (glorie, avere): a ambiționa domnia. V. refl. Mă încăpățînez în ambițiune: s' a ambiționat să învingă.

Intrare: ambiționat
ambiționat adjectiv
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiționat ambiționatul ambiționa ambiționata
plural ambiționați ambiționații ambiționate ambiționatele
genitiv-dativ singular ambiționat ambiționatului ambiționate ambiționatei
plural ambiționați ambiționaților ambiționate ambiționatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambiționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambiționa ambiționare ambiționat ambiționând singular plural
ambiționea ambiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambiționez (să) ambiționez ambiționam ambiționai ambiționasem
a II-a (tu) ambiționezi (să) ambiționezi ambiționai ambiționași ambiționaseși
a III-a (el, ea) ambiționea (să) ambiționeze ambiționa ambiționă ambiționase
plural I (noi) ambiționăm (să) ambiționăm ambiționam ambiționarăm ambiționaserăm, ambiționasem*
a II-a (voi) ambiționați (să) ambiționați ambiționați ambiționarăți ambiționaserăți, ambiționaseți*
a III-a (ei, ele) ambiționea (să) ambiționeze ambiționau ambiționa ambiționaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

13 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Refl. A avea ambiție. ♦ Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ambitionner.

AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Refl. A avea ambiție. ♦ Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ambitionner.

AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Tranz. (Complementul indică o persoană) A deștepta în cineva ambiția, dorința sau rîvna de a se ridica, de a se distinge. Cuvintele tale l-au ambiționat.Refl. (Familiar) A se încăpățîna din ambiție. ♦ Tranz. (învechit) A rîvni. Boierii... începură a ambiționa domnia. NEGRUZZI, S. I 273. -Pronunțat: -ți-o-.

AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Tranz. A deștepta în cineva ambiția. ♦ Refl. A se strădui să realizeze un plan, să întreacă pe cineva, să obțină succese, glorie etc. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. Boierii... începură a ambiționa domnia (NEGRUZZI). [Pr.: -ți-o-] – Fr. ambitionner.

ambiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ambiționeáză

ambiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. ambiționéz, 3 sg. și pl. ambiționeáză

ambiționá [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178/22 / Pzi: -nez / E: fr ambitionner] 1 vr A avea ambiție. 2 vt A stimula ambiția cuiva. 3 vr A se încăpățâna. 4 vr (Înv) A râvni.

AMBIȚIONÁ vb. v. încăpățâna.

AMBIȚIONÁ vb. I tr. A trezi (în cineva) ambiția, dorința de a face ceva; a pune la ambiție. ♦ refl. A dori, a căuta ceva cu multă râvnă. ♦ refl. A fi stăpânit de ambiție, a face sforțări (desperate) pentru a obține ceva. ♦ refl. A se încăpățâna. [Pron. -ți-o-. / < fr. ambitionner].

AMBIȚIONÁ vb. I. tr. a trezi ambiția, dorința de a face ceva. II. refl. a fi stăpânit de ambiție; a se încăpățâna. (< fr. ambitionner)

A SE AMBIȚIONÁ mă ~éz intranz. 1) A avea ambiție; a fi stăpânit de ambiție. 2) A stărui cu ambiție într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales, nesănătoasă); a se încăpățâna; a se îndărătnici. /< fr. ambitionner

A AMBIȚIONÁ ~éz tranz. A face să se ambiționeze. /<fr. ambitionner


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBIȚIONÁ vb. a se încăpățîna, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)