AMBARCARE s.f. Acțiunea de a (se) ambarca. [< ambarca].

ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer.

ambarca v vz îmbarca

îmbarca vtr [At: DRĂGHICI, R. 281 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) am~ / Pzi: îmbarc / E: în- + barcă cf fr embarquer] 1-2 A (se) urca pe o navă pentru a călători sau pentru a transporta mărfuri pe apă. 3-4 (Pgn) A (se) îmbarca (1-2) în orice mijloc de transport.

ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.

ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Refl. A se urca într-o navă, pentru o călătorie pe apă; p. ext. a se urca într-un vehicul terestru sau aerian pentru o călătorie mai lungă. Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Tranz. Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.

AMBARCA vb. I 1. tr., refl. A (se) urca la bordul unei nave. V. îmbarca. 2. tr. (despre nave) A fi izbit de valuri pe deasupra bordului. ♦ intr. (despre apă) A izbi, a pătrunde peste bord. [< fr. embarquer].

ÎMBARCA vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbarc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].

AMBARCA vb. I. tr., refl. a (se) urca la bordul unei nave. II. tr. (despre nave) a lua apă la bord. III. intr (despre apă) a izbi, a pătrunde peste bord. (< fr. embarquer)

ÎMBARCA vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer)

A ÎMBARCA îmbarc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer

A SE ÎMBARCA mă îmbarc intranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer

îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.

*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într’un bastiment ca să plec.

îmbárc, V. imbarc.

ambarcare s. f., g.-d. art. ambarcării

îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbarc, 2 sg. îmbarci, 3 îmbarcă; conj. prez. 1 sg. să îmbarc, 3 să îmbarce

îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbarcă

ambarca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ambarcă

îmbarca vb., ind. prez. 1 sg. îmbarc, 3 sg. și pl. îmbarcă

îmbarc.

A se îmbarca ≠ a debarca

îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul.