2 intrări

6 definiții

ambarcáre s. f., g.-d. art. ambarcării

AMBARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ambarca. [< ambarca].

ambarcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ambárcă

AMBARCÁ vb. I 1. tr., refl. A (se) urca la bordul unei nave. V. îmbarca. 2. tr. (despre nave) A fi izbit de valuri pe deasupra bordului. ♦ intr. (despre apă) A izbi, a pătrunde peste bord. [< fr. embarquer].

AMBARCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urca la bordul unei nave. II. tr. (despre nave) a lua apă la bord. III. intr (despre apă) a izbi, a pătrunde peste bord. (< fr. embarquer)

Intrare: ambarca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambarca
  • ambarcare
  • ambarcat
  • ambarcatu‑
  • ambarcând
  • ambarcându‑
singular plural
  • ambarcă
  • ambarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambarc
(să)
  • ambarc
  • ambarcam
  • ambarcai
  • ambarcasem
a II-a (tu)
  • ambarci
(să)
  • ambarci
  • ambarcai
  • ambarcași
  • ambarcaseși
a III-a (el, ea)
  • ambarcă
(să)
  • ambarce
  • ambarca
  • ambarcă
  • ambarcase
plural I (noi)
  • ambarcăm
(să)
  • ambarcăm
  • ambarcam
  • ambarcarăm
  • ambarcaserăm
  • ambarcasem
a II-a (voi)
  • ambarcați
(să)
  • ambarcați
  • ambarcați
  • ambarcarăți
  • ambarcaserăți
  • ambarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambarcă
(să)
  • ambarce
  • ambarcau
  • ambarca
  • ambarcaseră
Intrare: ambarcare
ambarcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambarcare
  • ambarcarea
plural
  • ambarcări
  • ambarcările
genitiv-dativ singular
  • ambarcări
  • ambarcării
plural
  • ambarcări
  • ambarcărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)