14 definiții pentru amarnic
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMARNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. (Fig.) Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.
amarnic, ~ă [At: MOXA, 347/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: amar + -nic] 1 a (Fig) Crunt. 2 a Ironic. 3 a Intens. 4 a (Înv) Vrednic de milă Si: amărât. 5 av Fără cruțare. 6 a (Fig) Curajos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMARNIC l. adj. 1 Grozav, spăimîntător, înfricoșat: iarna de gerul cel ~ trăsnea grinda în odaie (EMIN.) ¶ 2 Grozav, neîndurat, strașnic (vorb. de persoane): omul aprig e mai mult decît iute, e ~ (VOR.). II. adv. 1 Grozav, îngrozitor: vara te înnăduși de căldură și țînțarii te chinuesc ~ (CRG.) ¶ 2 Mold. Foarte, peste măsură, extrem: Țiganul era ~ de fudul (SAD.) [amar].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMARNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMARNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, rău, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut... decît... truda amarnică și răsplată sudalma. DEȘLIU, G. 53. Iarna de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ (Adverbial) Sînt fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic pentru pîine. BENIUC, V. 111. Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește, Soție, fiu, nimica eu nu mai am de ieri! MACEDONSKI, O. I 249. Amarnic m-a lovit în avere și în cinste. CREANGĂ, A. 158. ♦ (Adverbial) Foarte tare, grozav, extraordinar. Și pufăind amarnic din țigare Îi spune cunoscuta întîmplare. DEȘLIU, M. 38. Carele erau mici și scîrțîiau amarnic. DUMITRIU, B. F. 97. (Legat de adjectivul determinat prin prep. «de») Amarnic de zgîrcit. Amarnic de trist. 2. (Mold., despre oameni, uneori ironic) Inimos, curajos, harnic, de ispravă, aprig. Om amarnic la treabă. ◊ Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da amarnic mai ești la viață! CREANGĂ, P. 253. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi. ALECSANDRI, T. 1154. (Rar, despre animale) D-apoi că și’neata, drept ți-oi spune, c-amarnică vită de cal mai ai!... – Numai cît îi iapă de cele din țara harapului și-i amarnică, ce-i drept. HOGAȘ, M. N. 188.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMARNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut decît truda amarnică (DEȘLIU). ♦ (Adverbial) Foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi (ALECSANDRI). – Din amar2 + suf. -nic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMARNIC1 adv. Extrem de intens, de violent, de tare. Roțile scârțâiau ~. /amar + suf. ~nic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMARNIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care este crunt; strașnic; grozav. ~ căldură. 2) iron. Care este avan; aprig. Om ~ la treabă. /amar + suf. ~nic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amarnic a. și adv. 1. trist, strașnic: ceasul amarnic al căinței OD.; 2. grozav: știi că ești amarnic la vieață CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amárnic, -ă adj. (d. amar). Est. Fam. Grozav, strașnic: un ger amarnic. Adv. Amarnic de zgîrcit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amarnic adj. m., pl. amarnici; f. amarnică, pl. amarnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amarnic adj. m., pl. amarnici; f. amarnică, pl. amarnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amarnic adj. m., pl. amarnici; f. sg. amarnică, pl. amarnici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Amarnic ≠ moale
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
amarnic, amarnicăadjectiv
-
- N-ai cunoscut... decît... truda amarnică și răsplată sudalma. DEȘLIU, G. 53. DLRLC
- Iarna de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. DLRLC
- Sînt fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic pentru pîine. BENIUC, V. 111. DLRLC
- Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește, Soție, fiu, nimica eu nu mai am de ieri! MACEDONSKI, O. I 249. DLRLC
- Amarnic m-a lovit în avere și în cinste. CREANGĂ, A. 158. DLRLC
- 1.1. Foarte tare, foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: extraordinar grozav intens
- Și pufăind amarnic din țigare Îi spune cunoscuta întîmplare. DEȘLIU, M. 38. DLRLC
- Carele erau mici și scîrțîiau amarnic. DUMITRIU, B. F. 97. DLRLC
- Amarnic de zgârcit. Amarnic de trist. DLRLC
-
-
-
- Om amarnic la treabă. DLRLC
- Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da amarnic mai ești la viață! CREANGĂ, P. 253. DLRLC
- Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi. ALECSANDRI, T. 1154. DLRLC
- (Despre animale) D-apoi că și’neata, drept ți-oi spune, c-amarnică vită de cal mai ai!... – Numai cît îi iapă de cele din țara harapului și-i amarnică, ce-i drept. HOGAȘ, M. N. 188. DLRLC
-
etimologie:
- Amar + sufix -nic. DEX '98 DEX '09