14 definiții pentru amarnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMARNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. (Fig.) Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.

amarnic, ~ă [At: MOXA, 347/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: amar + -nic] 1 a (Fig) Crunt. 2 a Ironic. 3 a Intens. 4 a (Înv) Vrednic de milă Si: amărât. 5 av Fără cruțare. 6 a (Fig) Curajos.

AMARNIC l. adj. 1 Grozav, spăimîntător, înfricoșat: iarna de gerul cel ~ trăsnea grinda în odaie (EMIN.) 2 Grozav, neîndurat, strașnic (vorb. de persoane): omul aprig e mai mult decît iute, e ~ (VOR.). II. adv. 1 Grozav, îngrozitor: vara te înnăduși de căldură și țînțarii te chinuesc ~ (CRG.) 2 Mold. Foarte, peste măsură, extrem: Țiganul era ~ de fudul (SAD.) [amar].

AMARNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.

AMARNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, rău, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut... decît... truda amarnică și răsplată sudalma. DEȘLIU, G. 53. Iarna de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ (Adverbial) Sînt fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic pentru pîine. BENIUC, V. 111. Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește, Soție, fiu, nimica eu nu mai am de ieri! MACEDONSKI, O. I 249. Amarnic m-a lovit în avere și în cinste. CREANGĂ, A. 158. ♦ (Adverbial) Foarte tare, grozav, extraordinar. Și pufăind amarnic din țigare Îi spune cunoscuta întîmplare. DEȘLIU, M. 38. Carele erau mici și scîrțîiau amarnic. DUMITRIU, B. F. 97. (Legat de adjectivul determinat prin prep. «de») Amarnic de zgîrcit. Amarnic de trist. 2. (Mold., despre oameni, uneori ironic) Inimos, curajos, harnic, de ispravă, aprig. Om amarnic la treabă. ◊ Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da amarnic mai ești la viață! CREANGĂ, P. 253. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi. ALECSANDRI, T. 1154. (Rar, despre animale) D-apoi că și’neata, drept ți-oi spune, c-amarnică vită de cal mai ai!... – Numai cît îi iapă de cele din țara harapului și-i amarnică, ce-i drept. HOGAȘ, M. N. 188.

AMARNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut decît truda amarnică (DEȘLIU). ♦ (Adverbial) Foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi (ALECSANDRI). – Din amar2 + suf. -nic.

AMARNIC1 adv. Extrem de intens, de violent, de tare. Roțile scârțâiau ~. /amar + suf. ~nic

AMARNIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care este crunt; strașnic; grozav. ~ căldură. 2) iron. Care este avan; aprig. Om ~ la treabă. /amar + suf. ~nic

amarnic a. și adv. 1. trist, strașnic: ceasul amarnic al căinței OD.; 2. grozav: știi că ești amarnic la vieață CR.

amárnic, -ă adj. (d. amar). Est. Fam. Grozav, strașnic: un ger amarnic. Adv. Amarnic de zgîrcit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amarnic adj. m., pl. amarnici; f. amarnică, pl. amarnice

amarnic adj. m., pl. amarnici; f. amarnică, pl. amarnice

amarnic adj. m., pl. amarnici; f. sg. amarnică, pl. amarnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: amarnic
amarnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amarnic
  • amarnicul
  • amarnicu‑
  • amarnică
  • amarnica
plural
  • amarnici
  • amarnicii
  • amarnice
  • amarnicele
genitiv-dativ singular
  • amarnic
  • amarnicului
  • amarnice
  • amarnicei
plural
  • amarnici
  • amarnicilor
  • amarnice
  • amarnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amarnic, amarnicăadjectiv

  • 1. De neîndurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-ai cunoscut... decît... truda amarnică și răsplată sudalma. DEȘLIU, G. 53. DLRLC
    • format_quote Iarna de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Sînt fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic pentru pîine. BENIUC, V. 111. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește, Soție, fiu, nimica eu nu mai am de ieri! MACEDONSKI, O. I 249. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Amarnic m-a lovit în avere și în cinste. CREANGĂ, A. 158. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Foarte tare, foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și pufăind amarnic din țigare Îi spune cunoscuta întîmplare. DEȘLIU, M. 38. DLRLC
      • format_quote Carele erau mici și scîrțîiau amarnic. DUMITRIU, B. F. 97. DLRLC
      • format_quote Amarnic de zgârcit. Amarnic de trist. DLRLC
  • 2. figurat De ispravă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Om amarnic la treabă. DLRLC
    • format_quote Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da amarnic mai ești la viață! CREANGĂ, P. 253. DLRLC
    • format_quote Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi. ALECSANDRI, T. 1154. DLRLC
    • format_quote rar (Despre animale) D-apoi că și’neata, drept ți-oi spune, c-amarnică vită de cal mai ai!... – Numai cît îi iapă de cele din țara harapului și-i amarnică, ce-i drept. HOGAȘ, M. N. 188. DLRLC
etimologie:
  • Amar + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.