2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

amanetáre sf [At: DA / Pl: ~tări / E: amaneta] Dare a unui obiect în gaj.

AMANETÁRE, amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta.V. amaneta.

AMANETÁRE, amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta.V. amaneta.

AMANETÁRE, amanetări, s. f. (În trecut) Acțiunea de a amaneta.

AMANETÁRE, amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta.

amanetáre s. f., g.-d. art. amanetắrii; pl. amanetắri

amanetáre s. f., g.-d. art. amanetării; pl. amanetări

AMANETÁRE s. (pop.) zălogire. (~ unui bun.)

amanetá vtr [At: I. IONESCU, D. 267 / Pzi: -téz / E: amanet] (Jur) A da (pune) gaj Si: amanetari.

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. (în trecut) A pune (ceva) amanet, a da în gaj, a zălogi. V. ipoteca. Așezarea noastră socială și politică era alcătuită din «simple firme fără conținut», cu o birocrație coruptă, cu moșierime feudală, cu politicieni gata să amaneteze... oricui bogățiile țării. SADOVEANU, N. F. 134. Te-am ascultat, dar, gîndește-te și tu, pînă cînd? Ce-o să mai amanetăm la urma urmelor? DELAVRANCEA, S. 113.

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.

amanetá (a ~) vb., ind. prez. 3 amaneteáză

amanetá vb., ind. prez. 1 sg. amanetéz, 3 sg. și pl. amaneteáză

AMANETÁ vb. (pop.) a zălogi, (înv.) a supune. (~ un obiect.)

A amaneta ≠ a răscumpăra

A AMANETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A da ca amanet; a zălogi. 2) (obiecte) A lua ca amanet; a zălogi. /Din amanet

amanetà v. 1. a pune amanet; 2. a da ostatic.

amanetéz și em- v. tr. (d. amanet). Pun amanet.

Intrare: amaneta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amaneta amanetare amanetat amanetând singular plural
amanetea amanetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amanetez (să) amanetez amanetam amanetai amanetasem
a II-a (tu) amanetezi (să) amanetezi amanetai amanetași amanetaseși
a III-a (el, ea) amanetea (să) amaneteze amaneta amanetă amanetase
plural I (noi) amanetăm (să) amanetăm amanetam amanetarăm amanetaserăm, amanetasem*
a II-a (voi) amanetați (să) amanetați amanetați amanetarăți amanetaserăți, amanetaseți*
a III-a (ei, ele) amanetea (să) amaneteze amanetau amaneta amanetaseră
Intrare: amanetare
amanetare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amanetare amanetarea
plural amanetări amanetările
genitiv-dativ singular amanetări amanetării
plural amanetări amanetărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)