2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. ♦ Procedeu de extragere a aurului și argintului din minereuri cu ajutorul mercurului. – V. amalgama.

amalgamare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: amalgama] 1 Producere a unui amalgam (1) Cf amalgama (1). 2 Amestecare a unor elemente eterogene, disparate Cf amalgama (2). 3 Confundare.

AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama.V. amalgama.

AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. Amalgamarea este un procedeu de extragere a aurului.

AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama.

AMALGAMARE s.f. Acțiunea de a amalgama. [< amalgama].

AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.

AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.

amalgama vtr [At: HASDEU, I. C. I, 44 / Pzi: ~mez / E: fr amalgamer] 1 A face un amalgam, aliind mercurul cu un metal. 2 A amesteca elemente eterogene. 3 (Fig) A confunda. 4 (Lin) A amesteca sensuri diferite.

*AMALGAMA (-amez) I. vb. tr. 1 🔬 A face un amalgam, a amesteca mercurul cu un alt metal 2 fig. A amesteca, a împreuna persoane sau lucruri care nu se potrivesc laolaltă, care nu sînt făcute să stea împreună. II. vb. refl. 1 🔬 A se alia (vorb. de mercur și un alt metal) 2 fig. A se amesteca fără a se potrivi laolaltă [fr.].

AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente eterogene.

AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer.

AMALGAMA vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer].

AMALGAMA vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)

A AMALGAMA ~ez tranz. 1) (mercur) A alia cu metale, pentru a obține un amalgam. 2) (elemente eterogene) A combina, formând un amestec. /<fr. amalgamer

amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite.

*amalgaméz v. tr. (fr. amalgamer). Amestec mercuru cu un metal. Fig. Amestec lucrurĭ nepotrivite.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări

amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări

amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări

amalgama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amalgamez, 3 amalgamea; conj. prez. 1 sg. să amalgamez, 3 să amalgameze

amalgama (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgamea

amalgama vb., ind. prez. 1 sg. amalgamez, 3 sg. și pl. amalgamea

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AMALGAMARE 1. În limbile flexionare*, caracteristică a mărcilor gramaticale de a exprima simultan mai multe unități de conținut. Vezi, de ex., în flexiunea românească, particularitatea desinențelor* de a exprima solidar numărul și cazul la substantiv (cartea unei eleve), numărul, cazul și genul la adjectiv (unei fete frumoase), numărul și persoana la verb (el cânți); vezi, pentru franceză, caracteristica formelor contractate du, des, au, aux, care amalgamează prepoziția și articolul definit, precum și semnificațiile de gen și de număr (fr. du = prep. de + art. le + „mase.” + „sg.”). 2. în semantica generativă (J.J. Katz, J.A. Fodor, 1963), operație rezultând din aplicarea regulilor deproiecție (vezi PROIECȚIE) care constă în integrarea succesivă a sensurilor formativelor* lexicale pentru obținerea, în final, a sensului propoziției. Amalgamarea este condiționată sintactic, amalgamându-se, într-o primă etapă, separat, formativele aflate sub dominanța GN și a GV, iar la sfârșit având loc amalgamarea grupului subiect-predicat. 3. în sintaxa românească, fenomen cunoscut și sub numele de împletire* a două structuri sintactice, constând în opacizarea* organizării inițiale și, implicit, în dificultatea stabilirii limitelor dintre structuri și a interpretării grupului. Ca soluție de interpretare, s-a recurs, de la caz la caz, la soluția predicatului verbal compus* (trebuiau să plece, mă puteau ajuta), la soluția elementului predicativ* suplimentar (trebuiau pedepsiți, îi consideră inteligenți) sau la soluția re-analizei, cu refacerea mentală a structurilor originare (vezi ÎMPLETIRE; OPACIZARE). G.P.D.

Intrare: amalgamare
amalgamare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amalgamare
  • amalgamarea
plural
  • amalgamări
  • amalgamările
genitiv-dativ singular
  • amalgamări
  • amalgamării
plural
  • amalgamări
  • amalgamărilor
vocativ singular
plural
Intrare: amalgama
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amalgama
  • amalgamare
  • amalgamat
  • amalgamatu‑
  • amalgamând
  • amalgamându‑
singular plural
  • amalgamea
  • amalgamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amalgamez
(să)
  • amalgamez
  • amalgamam
  • amalgamai
  • amalgamasem
a II-a (tu)
  • amalgamezi
(să)
  • amalgamezi
  • amalgamai
  • amalgamași
  • amalgamaseși
a III-a (el, ea)
  • amalgamea
(să)
  • amalgameze
  • amalgama
  • amalgamă
  • amalgamase
plural I (noi)
  • amalgamăm
(să)
  • amalgamăm
  • amalgamam
  • amalgamarăm
  • amalgamaserăm
  • amalgamasem
a II-a (voi)
  • amalgamați
(să)
  • amalgamați
  • amalgamați
  • amalgamarăți
  • amalgamaserăți
  • amalgamaseți
a III-a (ei, ele)
  • amalgamea
(să)
  • amalgameze
  • amalgamau
  • amalgama
  • amalgamaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amalgamare, amalgamărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a amalgama. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Procedeu de extragere a aurului și argintului din minereuri cu ajutorul mercurului. DEX '09
      • format_quote Amalgamarea este un procedeu de extragere a aurului. DLRLC
etimologie:
  • vezi amalgama DEX '09 DEX '98 DN

amalgama, amalgamezverb

rar
  • 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. DN
  • 2. figurat A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. lingvistică A amesteca sensuri diferite. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.