2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. ♦ Procedeu de extragere a aurului și argintului din minereuri cu ajutorul mercurului. – V. amalgama.
amalgamare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: amalgama] 1 Producere a unui amalgam (1) Cf amalgama (1). 2 Amestecare a unor elemente eterogene, disparate Cf amalgama (2). 3 Confundare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. – V. amalgama.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. Amalgamarea este un procedeu de extragere a aurului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMALGAMARE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMALGAMARE s.f. Acțiunea de a amalgama. [< amalgama].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
amalgama vtr [At: HASDEU, I. C. I, 44 / Pzi: ~mez / E: fr amalgamer] 1 A face un amalgam, aliind mercurul cu un metal. 2 A amesteca elemente eterogene. 3 (Fig) A confunda. 4 (Lin) A amesteca sensuri diferite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AMALGAMA (-amez) I. vb. tr. 1 🔬 A face un amalgam, a amesteca mercurul cu un alt metal ¶ 2 fig. A amesteca, a împreuna persoane sau lucruri care nu se potrivesc laolaltă, care nu sînt făcute să stea împreună. II. vb. refl. 1 🔬 A se alia (vorb. de mercur și un alt metal) ¶ 2 fig. A se amesteca fără a se potrivi laolaltă [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente eterogene.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMALGAMA vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMALGAMA vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A AMALGAMA ~ez tranz. 1) (mercur) A alia cu metale, pentru a obține un amalgam. 2) (elemente eterogene) A combina, formând un amestec. /<fr. amalgamer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*amalgaméz v. tr. (fr. amalgamer). Amestec mercuru cu un metal. Fig. Amestec lucrurĭ nepotrivite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amalgamare s. f., g.-d. art. amalgamării; pl. amalgamări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amalgama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amalgamez, 3 amalgamează; conj. prez. 1 sg. să amalgamez, 3 să amalgameze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amalgama (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgamează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amalgama vb., ind. prez. 1 sg. amalgamez, 3 sg. și pl. amalgamează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AMALGAMARE 1. În limbile flexionare*, caracteristică a mărcilor gramaticale de a exprima simultan mai multe unități de conținut. Vezi, de ex., în flexiunea românească, particularitatea desinențelor* de a exprima solidar numărul și cazul la substantiv (cartea unei eleve), numărul, cazul și genul la adjectiv (unei fete frumoase), numărul și persoana la verb (el cânți); vezi, pentru franceză, caracteristica formelor contractate du, des, au, aux, care amalgamează prepoziția și articolul definit, precum și semnificațiile de gen și de număr (fr. du = prep. de + art. le + „mase.” + „sg.”). 2. în semantica generativă (J.J. Katz, J.A. Fodor, 1963), operație rezultând din aplicarea regulilor deproiecție (vezi PROIECȚIE) care constă în integrarea succesivă a sensurilor formativelor* lexicale pentru obținerea, în final, a sensului propoziției. Amalgamarea este condiționată sintactic, amalgamându-se, într-o primă etapă, separat, formativele aflate sub dominanța GN și a GV, iar la sfârșit având loc amalgamarea grupului subiect-predicat. 3. în sintaxa românească, fenomen cunoscut și sub numele de împletire* a două structuri sintactice, constând în opacizarea* organizării inițiale și, implicit, în dificultatea stabilirii limitelor dintre structuri și a interpretării grupului. Ca soluție de interpretare, s-a recurs, de la caz la caz, la soluția predicatului verbal compus* (trebuiau să plece, mă puteau ajuta), la soluția elementului predicativ* suplimentar (trebuiau pedepsiți, îi consideră inteligenți) sau la soluția re-analizei, cu refacerea mentală a structurilor originare (vezi ÎMPLETIRE; OPACIZARE). G.P.D.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
amalgamare, amalgamărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a amalgama. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Procedeu de extragere a aurului și argintului din minereuri cu ajutorul mercurului. DEX '09
- Amalgamarea este un procedeu de extragere a aurului. DLRLC
-
-
etimologie:
- amalgama DEX '09 DEX '98 DN
amalgama, amalgamezverb
-
- 1.1. A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. DN
-
- 2. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. DEX '09 DEX '98 DN
- 2.1. A amesteca sensuri diferite. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- amalgamer DEX '09 DEX '98 DN