2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amărie sf [At: ALECSANDRI, T. 1514 / Pl: n[1] / E: amar + -ie] (Sst) Amărăciune (1).

  1. necunoscut se marchează cu nct sau ?. — Ladislau Strifler

AMĂRIE s. f. (Rar) Amărăciune (1). Și tot plîng cu amărie După scumpa mea moșie. ALECSANDRI, T. 1514.

AMĂRIE s. f. (Rar) Amărăciune, durere, tristețe. – Din. amar + suf. -ie.

AMĂRIU, -IE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu.

AMĂRIU, -IE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu.

amăriu, ~ie a [At: HEM 1013 / V: ~râu, ~râie / Pl: ~ii / E: amar + -iu] Amărui (1).

AMĂRIU, AMĂRÎU adj. Cam amar, puțin amar: florile vișinilor împrășteau mirosul lor jilav și amăriu (GRL.); pe gît simți un gust amărîu, coclit (DLVR.).

AMĂRIU, -IE, amării, adj. Amărui. ♦ Fig. (Rar) Chinuitor. Jale amărie. ALECSANDRI, P. III 506. – Variantă: amărîu, -îie (DELAVRANCEA, S. 152) adj.

AMĂRÎU, -ÎIE adj. v. amăriu.

AMĂRÎU, -ÎIE adj. v. amăriu.

AMĂRIU, -IE, amării, adj. (Rar) Amărui. [Var.: amărîu, -îie adj.]. – Din amar2 + suf. -iu.

amăríŭ, -ie și -îu, -îĭe (est) și -úĭ, úĭe (vest) adj. Cam amar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amăriu (rar) adj. m., f. amărie; pl. m. și f. amării

amăriu (rar) adj. m., f. amărie; pl. m. și f. amării

amăriu adj. m., f. amărie; pl. m. și f. amării

Intrare: amărie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărie
  • amăria
plural
genitiv-dativ singular
  • amării
  • amăriei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: amăriu
amăriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăriu
  • amăriul
  • amăriu‑
  • amărie
  • amăria
plural
  • amării
  • amăriii
  • amării
  • amăriile
genitiv-dativ singular
  • amăriu
  • amăriului
  • amării
  • amăriei
plural
  • amării
  • amăriilor
  • amării
  • amăriilor
vocativ singular
plural
amărâu adjectiv
adjectiv (A111)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărâu
  • amărâul
  • amărâu‑
  • amărâie
  • amărâia
plural
  • amărâi
  • amărâii
  • amărâi
  • amărâile
genitiv-dativ singular
  • amărâu
  • amărâului
  • amărâi
  • amărâiei
plural
  • amărâi
  • amărâilor
  • amărâi
  • amărâilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amăriesubstantiv feminin

etimologie:
  • amar + sufix -ie. DLRM

amăriu, amărieadjectiv

  • 1. rar Amărui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amărui
    • 1.1. figurat Chinuitor. DLRLC
      sinonime: chinuitor
      • format_quote Jale amărie. ALECSANDRI, P. III 506. DLRLC
etimologie:
  • Amar + sufix -iu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.