2 definiții pentru amăgitură

amăgitúră sf [At: PSALT. (1651), 9 / Pl: ~ri / E: amăgi + -tură] (Înv) Înșelăciune Cf amăgi (2).

amăgitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Amăgire.

Intrare: amăgitură
amăgitură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amăgitură amăgitura
plural amăgituri amăgiturile
genitiv-dativ singular amăgituri amăgiturii
plural amăgituri amăgiturilor
vocativ singular
plural