opțiuni

5 definiții pentru amăgelnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amăgelnic, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 23 / Pl: ~ici, ~ice! / E: amăgi + -elnic] (Înv) Amăgitor.

‡AMĂGELNIC, -lCĂ adj. sm. f. = AMĂGITOR: cu amăgealnice tocmeale și cu chip de împăcătuire (CANT.) [amăgeală].

AMĂGELNIC adj. (Mold.) Amăgitor, înșelător. Au cu aceasta a ta amăgealnică socoteală să mă amăgești? CD 1698, 29r. Amăgealnice tocmeale. CANTEMIR, HR.; cf. CD 1770, 35r. ♢ (Substantival) Deci, acmu, o, amăgealnico, aceasta iaste împărățiia ta, așea iaste putearea ta. CD 1698, 3v; cf. CD 1770, 3v. Etimologie: amăgi + suf. -elnic. Cf. alnic, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, hamiș, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreț, opăcitor, șugubăț (2), șuvealnic, telpiz.

amăgélnic, -ă adj. Vechĭ. Amăgitor: vorbe amăgelnice.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

amăgelnic, amăgelnică, amăgelnici, amăgelnice adj. (înv.) amăgitor, înșelător

Intrare: amăgelnic
amăgelnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgelnic
  • amăgelnicul
  • amăgelnicu‑
  • amăgelnică
  • amăgelnica
plural
  • amăgelnici
  • amăgelnicii
  • amăgelnice
  • amăgelnicele
genitiv-dativ singular
  • amăgelnic
  • amăgelnicului
  • amăgelnice
  • amăgelnicei
plural
  • amăgelnici
  • amăgelnicilor
  • amăgelnice
  • amăgelnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)