18 definiții pentru arvanit (adj.) alvanit

alvanít, ~ă smf a [At: SADOVEANU, Z. C. 267 / Pl: ~íți, -e / E: ngr αλβανίτις] 1-2 (Gnu; înv) Albanez.

ALVANÍT, -Ă s. m. și f., adj. v. arvanit.

ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.

ALVANÍT, -Ă s. m. și f. v. arvanit.

ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.

arvanít, -ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: alv- / Pl: ~íți, -e / E: ngr αρβανίτις] (Înv) 1 smf Albanez. 2 sm Arnăut.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.

ARVANÍT, arvaniți, s. m. (Învechit) Albanez. Știu destule limbi străine, încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sînt arvanit. CARAGIALE, O. III 31. – Variantă: alvanít, -ă (SADOVEANU, Z. C. 267) s. m. și f.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites.

arvanít (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaníți; adj. f., s. f. arvanítă, pl. arvaníte

arvanít s. m., adj. m., pl. arvaníți; f. sg. arvanítă, pl. arvaníte

ARVANÍT s. v. schipetar.

ARVANÍT s., adj. v. albanez.

Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N.

arvanít, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: arvanit (adj.)
alvanit adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alvanit alvanitul alvani alvanita
plural alvaniți alvaniții alvanite alvanitele
genitiv-dativ singular alvanit alvanitului alvanite alvanitei
plural alvaniți alvaniților alvanite alvanitelor
vocativ singular
plural