2 intrări

O definiție

aluzioná vb., ind. prez. 1 sg. aluzionéz, 3 sg. și pl. aluzioneáză

Intrare: aluzionare
aluzionare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aluzionare aluzionarea
plural aluzionări aluzionările
genitiv-dativ singular aluzionări aluzionării
plural aluzionări aluzionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aluziona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aluziona aluzionare aluzionat aluzionând singular plural
aluzionea aluzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aluzionez (să) aluzionez aluzionam aluzionai aluzionasem
a II-a (tu) aluzionezi (să) aluzionezi aluzionai aluzionași aluzionaseși
a III-a (el, ea) aluzionea (să) aluzioneze aluziona aluzionă aluzionase
plural I (noi) aluzionăm (să) aluzionăm aluzionam aluzionarăm aluzionaserăm, aluzionasem*
a II-a (voi) aluzionați (să) aluzionați aluzionați aluzionarăți aluzionaserăți, aluzionaseți*
a III-a (ei, ele) aluzionea (să) aluzioneze aluzionau aluziona aluzionaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)