alunel sm [At: HEM 954 / Pl: ~nei / E: alun + -el] 1-8 (Bot; șhp) Alun (1-4) (mic) Si: alunuc (1-8). 9 Aluniș. 10 (Lpl) Aluniță (3). 11 (Cor; ned) Un dans țărănesc. 12 Melodie după care care se execută alunelul (11) Si: alunaș (9-10), alunea (5-6), alunică (5-6).

ALUNEL sm. 1 🌿 dim. ALUN ¶ 2 Joc popular, un fel de horă (HASD.) (PAMF.).

ALUNEL, alunei, s. m. I. 1. Diminutiv al lui alun. Ție tata ți-a face Legănel De păltinel, Cu fuștei De-alunei. BIBICESCU, P. P. 280. 2. (De obicei articulat) Numele unui dans popular. Azi e luni și mîine marți, Alunelul să mi-l bați! La HEM. II. Aluniță (2). Lelițo cu alunei, Nu căta la doi, la trei, Și cată la ochii mei. ALECSANDRI, P. P. 344.

ALUNEL, alunei, s. m. 1. Diminutiv al lui alun. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. 3. Aluniță (2).

ALUNEL ~i m. mai ales art. 1) Dans popular pentru copii cu mișcări vioaie. 2) Melodie după care se execută acest dans. /alun + suf. ~el

alunel n. un fel de horă țărănească (în Oltenia).

alunél n., pl. e (răd. alun). O horă numită și alunaș.

alunel (arbust) s. m., pl. alunei, art. aluneii

alunel (arbust) s. m., pl. alunei, art. aluneii

alunel (arbust) s. m., pl. alunei, art. aluneii

alunelul (dans) s. n. art., neart. alunel

alunelul (dans) s. n. art., neart. alunel

alunelul (dans) s. m. art.

alunelul 1. Joc popular românesc cu diferite variante și denumiri (a. de mână, a. îngenuncheat, a. plimbat, a. înfundat, a. bătut, a. ca la Dolj etc.), răspândit în Oltenia. Este un joc de bărbați sau mixt, în linie, cu brațele încrucișate la spate sau în față. A. mai poate fi întâlnit și în formație de cerc, cu brațele îndoite prinse în lanț. Are ritm binar* și o mișcare vioaie, cu pași bătuți și încrucișați. 2. Variantă de brâu (brâu nou), popularizat în toate regiunile prin școală.

ALUNELUL s. m. art. Dans popular românesc în ritm binar și mișcare vioaie, răspîndit în special în Oltenia și în Muntenia; melodia corespunzătoare acestui dans.