2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALUNECÁRE, alunecări, s. f. Acțiunea de a aluneca; alunecătură, alunecuș (2). – V. aluneca.

alunecare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: aluneca] 1 Mișcare lină, fără a întâmpina vreo rezistență Si: alunecătură (1). 2 (D. două corpuri aflate în contact) Deplasare tangențială, fără rostogolire Si: alunecătură (2). 3 Pierdere a echilibrului prin călcarea pe o suprafață lucioasă Si: alunecătură (3). 4 Cădere datorată alunecării. 5 Cădere în ispită. 6 Greșeală.

ALUNECÁRE, alunecări, s. f. Acțiunea de a aluneca; alunecătură, alunecuș (2). [Var.: lunecáre s. f.] – V. aluneca.

ALUNECÁRE, alunecări, s. f. Acțiunea de a aluneca. 1. Mișcare, deplasare continuă pe o suprafață netedă, lucioasă; lunecare. Alunecarea pistonului. Alunecarea săniei pe zăpadă. ◊ Ce bucurie pe mine cînd, cu toată supărarea gleznei din pricina alunecării, aflu, după primul moment de groază, că damblaua mea a fost numai niște sîmburi de măsline risipiți pi gios! CARAGIALE, O. II 312. 2. Deplasare a unui lucru de la locul unde era așezat, fixat, susținut; lunecare. Alunecare de teren.

ALUNECÁRE, alunecări, s. f. Acțiunea de a aluneca.

ALUNECÁRE ~ări f. 1) v. A ALUNECA. 2): ~ de teren deplasare a terenului aflat în pantă sub acțiunea apelor în special după ploi îndelungate. /v. a aluneca

alunecáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a aluneca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alunecáre s. f., g.-d. art. alunecắrii; pl. alunecắri

alunecáre s. f., g.-d. art. alunecării; pl. alunecări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALUNECÁRE s. 1. lunecare. (~ pe gheață.) 2. v. deplasare.

ALUNECARE s. 1. lunecare. (~ pe gheață.) 2. deplasare. (~ unor straturi.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

alunecări s. f. pl. ochi

Intrare: alunecări
alunecări substantiv feminin
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • alunecări
  • alunecările
genitiv-dativ singular
plural
  • alunecări
  • alunecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alunecare
alunecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunecare
  • alunecarea
plural
  • alunecări
  • alunecările
genitiv-dativ singular
  • alunecări
  • alunecării
plural
  • alunecări
  • alunecărilor
vocativ singular
plural

alunecare

  • 1. Acțiunea de a aluneca; alunecuș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alunecuș alunecătură
    • 1.1. Mișcare, deplasare continuă pe o suprafață netedă, lucioasă.
      surse: DLRLC sinonime: lunecare 2 exemple
      exemple
      • Alunecarea pistonului. Alunecarea saniei pe zăpadă.
        surse: DLRLC
      • Ce bucurie pe mine cînd, cu toată supărarea gleznei din pricina alunecării, aflu, după primul moment de groază, că damblaua mea a fost numai niște sîmburi de măsline risipiți pi gios! CARAGIALE, O. II 312.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Deplasare a unui lucru de la locul unde era așezat, fixat, susținut.
      exemple
      • Alunecare de teren.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aluneca
    surse: DEX '98 DEX '09