4 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aluna vtr [At: CONTEMPORANUL VII, 467 / Pzi: ~nez / E: alună] 1 A deschide ochii cât aluna (1) Si: a (se) holba, a (se) zgâi. 2 (D. ochi) A privi ceva, holbându-se.

alunar sm [At: HEM 946 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E: alună + -ar] 1 Vânzător de alune Cf alunăreasă. 2 (Orn) Pasăre de culoare pestriță, de mărimea unei ciori, care se hrănește cu alune Si: gaiță de munte (Nucifraga caryocatactes). 3 (Zlg; reg) Mic șoarece de pădure de culoare roșiatică Si: vișinar, pricolici, pâlș (Myoxus avellanarius). 4 Alun (1). 5 Aluniș.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

ALUNÁ, alunez, vb. I. Tranz. (Popular) A holba, a zgîi ochii. Pleacă urechea înspre femeie și alunează ochii cumplit. CONTEMPORANUL, VIII 470.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vînzător de alune. Era... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor. CARAGIALE, O. II 75. II. 1. Pasăre de munte, obișnuită în Carpați, de mărimea unei gaițe, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de brad și cu insecte (Nucifraga caryocatactes); gaiță-de-munte, nucar. Trece o gaiță, trece un alunar. Din zbor mă ceartă cu cîrcîiri. SADOVEANU, V. F. 89. 2. Nume purtat de două specii de șoareci de pădure, care se hrănesc cu alune (Muscardinus avellanarius și Glys).

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Din alun + suf. -ar.

ALUNÁR ~i m. 1) Pasăre sedentară de munte, cu cioc puțin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă și cu pene negre, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de conifere și insecte; gaiță-de-munte. 2) Specie de șoareci de pădure care se hrănesc cu alune. /aluna + suf. ~ar

alunar m. 1. precupeț care vinde alune; 2. Mold. și Tr. pasăre din ordinul găinilor, trăește prin alunișuri (Tetrao bonasia); 3. mic șoarece de pădure de coloare roșiatică (Myoxus avellanarius).

alunár m. (d. alună). Vînzător de alune prăjite. Gaiță de munte. Pilș.

1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).

pîlș m. (vsl. bg. plŭhŭ, id., rudă cu belhiță și germ. bilch, id.). Un fel de șoarice roșiatic care trăĭește pin tufișurĭ (myoxus avellanarius). – Și pîș și alunar. V. șomîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alunár s. m., pl. alunári

șoárece-alunár (animal) s. m.[1]

  1. Corectat de noi, în original figurează: șoárece-alunár (animal) s. m. + prep. + s. f. gall

alunár s. m., pl. alunári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALUNÁR s. v. găinușă, ieruncă, pârș.

ALUNÁR s. v. gaiță-de-munte.

alunar s. v. GĂINUȘĂ. IERUNCĂ. PÎRȘ.

ALUNAR s. (ORNIT.; Nucifraga caryocatactes) gaiță-de-munte, (Mold. și Bucov.) nucar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alunár, alunari, s.m. – (reg.; zool.) Veveriță (Sciurus vulgaris); mâță de pădure (ALR). – Din alună (< lat. *abellona) + suf. -ar (MDA).

Intrare: alunare
alunare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunare
  • alunarea
plural
  • alunări
  • alunările
genitiv-dativ singular
  • alunări
  • alunării
plural
  • alunări
  • alunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aluna
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aluna
  • alunare
  • alunat
  • alunatu‑
  • alunând
  • alunându‑
singular plural
  • alunea
  • alunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alunez
(să)
  • alunez
  • alunam
  • alunai
  • alunasem
a II-a (tu)
  • alunezi
(să)
  • alunezi
  • alunai
  • alunași
  • alunaseși
a III-a (el, ea)
  • alunea
(să)
  • aluneze
  • aluna
  • alună
  • alunase
plural I (noi)
  • alunăm
(să)
  • alunăm
  • alunam
  • alunarăm
  • alunaserăm
  • alunasem
a II-a (voi)
  • alunați
(să)
  • alunați
  • alunați
  • alunarăți
  • alunaserăți
  • alunaseți
a III-a (ei, ele)
  • alunea
(să)
  • aluneze
  • alunau
  • aluna
  • alunaseră
Intrare: alunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunar
  • alunarul
  • alunaru‑
plural
  • alunari
  • alunarii
genitiv-dativ singular
  • alunar
  • alunarului
plural
  • alunari
  • alunarilor
vocativ singular
  • alunarule
  • alunare
plural
  • alunarilor
Intrare: șoarece-alunar
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-alunar
  • șoarecele-alunar
plural
genitiv-dativ singular
  • șoarece-alunar
  • șoarecelui-alunar
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aluna

  • 1. popular A holba, a zgâi ochii.
    surse: DLRLC sinonime: holba zgâi un exemplu
    exemple
    • Pleacă urechea înspre femeie și alunează ochii cumplit. CONTEMPORANUL, VIII 470.
      surse: DLRLC

etimologie:

alunar

  • 1. Vânzător de alune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Era... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor. CARAGIALE, O. II 75.
      surse: DLRLC
  • 2. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (Nucifraga caryocatactes).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: găinușă ieruncă nucar un exemplu
    exemple
    • Trece o gaiță, trece un alunar. Din zbor mă ceartă cu cîrcîiri. SADOVEANU, V. F. 89.
      surse: DLRLC
  • 3. zoologie Nume purtat de două specii de șoareci de pădure, care se hrănesc cu alune (Muscardinus avellanarius și Glys).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pârș (s.m.)

etimologie:

  • Alună + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09