4 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

aluna vtr [At: CONTEMPORANUL VII, 467 / Pzi: ~nez / E: alună] 1 A deschide ochii cât aluna (1) Si: a (se) holba, a (se) zgâi. 2 (D. ochi) A privi ceva, holbându-se.

alunar sm [At: HEM 946 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E: alună + -ar] 1 Vânzător de alune Cf alunăreasă. 2 (Orn) Pasăre de culoare pestriță, de mărimea unei ciori, care se hrănește cu alune Si: gaiță de munte (Nucifraga caryocatactes). 3 (Zlg; reg) Mic șoarece de pădure de culoare roșiatică Si: vișinar, pricolici, pâlș (Myoxus avellanarius). 4 Alun (1). 5 Aluniș.

ALUNÁ, alunez, vb. I. Tranz. (Popular) A holba, a zgîi ochii. Pleacă urechea înspre femeie și alunează ochii cumplit. CONTEMPORANUL, VIII 470.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vînzător de alune. Era... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor. CARAGIALE, O. II 75. II. 1. Pasăre de munte, obișnuită în Carpați, de mărimea unei gaițe, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de brad și cu insecte (Nucifraga caryocatactes); gaiță-de-munte, nucar. Trece o gaiță, trece un alunar. Din zbor mă ceartă cu cîrcîiri. SADOVEANU, V. F. 89. 2. Nume purtat de două specii de șoareci de pădure, care se hrănesc cu alune (Muscardinus avellanarius și Glys).

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vînzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pîrș. – Din alun + suf. -ar.

ALUNÁR ~i m. 1) Pasăre sedentară de munte, cu cioc puțin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă și cu pene negre, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de conifere și insecte; gaiță-de-munte. 2) Specie de șoareci de pădure care se hrănesc cu alune. /aluna + suf. ~ar

alunar m. 1. precupeț care vinde alune; 2. Mold. și Tr. pasăre din ordinul găinilor, trăește prin alunișuri (Tetrao bonasia); 3. mic șoarece de pădure de coloare roșiatică (Myoxus avellanarius).

alunár m. (d. alună). Vînzător de alune prăjite. Gaiță de munte. Pilș.

1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).

pîlș m. (vsl. bg. plŭhŭ, id., rudă cu belhiță și germ. bilch, id.). Un fel de șoarice roșiatic care trăĭește pin tufișurĭ (myoxus avellanarius). – Și pîș și alunar. V. șomîc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!șoarece-alunar (animal) s. m., pl. șoareci-alunari

șoarece-alunar (animal) s. m.[1]

  1. Corectat de noi, în original figurează: șoarece-alunar (animal) s. m. + prep. + s. f. gall

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALUNÁR s. v. găinușă, ieruncă, pârș.

alunar s. v. GĂINUȘĂ. IERUNCĂ. PÎRȘ.

ALUNAR s. (ORNIT.; Nucifraga caryocatactes) gaiță-de-munte, (Mold. și Bucov.) nucar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alunár, alunari, s.m. – (reg.; zool.) Veveriță (Sciurus vulgaris); mâță de pădure (ALR). – Din alună (< lat. *abellona) + suf. -ar (MDA).

Intrare: alunare
alunare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunare
  • alunarea
plural
  • alunări
  • alunările
genitiv-dativ singular
  • alunări
  • alunării
plural
  • alunări
  • alunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aluna
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aluna
  • alunare
  • alunat
  • alunatu‑
  • alunând
  • alunându‑
singular plural
  • alunea
  • alunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alunez
(să)
  • alunez
  • alunam
  • alunai
  • alunasem
a II-a (tu)
  • alunezi
(să)
  • alunezi
  • alunai
  • alunași
  • alunaseși
a III-a (el, ea)
  • alunea
(să)
  • aluneze
  • aluna
  • alună
  • alunase
plural I (noi)
  • alunăm
(să)
  • alunăm
  • alunam
  • alunarăm
  • alunaserăm
  • alunasem
a II-a (voi)
  • alunați
(să)
  • alunați
  • alunați
  • alunarăți
  • alunaserăți
  • alunaseți
a III-a (ei, ele)
  • alunea
(să)
  • aluneze
  • alunau
  • aluna
  • alunaseră
Intrare: alunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunar
  • alunarul
  • alunaru‑
plural
  • alunari
  • alunarii
genitiv-dativ singular
  • alunar
  • alunarului
plural
  • alunari
  • alunarilor
vocativ singular
  • alunarule
  • alunare
plural
  • alunarilor
Intrare: șoarece-alunar
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-alunar
  • șoarecele-alunar
plural
genitiv-dativ singular
  • șoarece-alunar
  • șoarecelui-alunar
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aluna, alunezverb

  • 1. popular A holba, a zgâi ochii. DLRLC
    • format_quote Pleacă urechea înspre femeie și alunează ochii cumplit. CONTEMPORANUL, VIII 470. DLRLC

alunar, alunarisubstantiv masculin

  • 1. Vânzător de alune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor. CARAGIALE, O. II 75. DLRLC
  • 2. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (Nucifraga caryocatactes). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trece o gaiță, trece un alunar. Din zbor mă ceartă cu cîrcîiri. SADOVEANU, V. F. 89. DLRLC
  • 3. zoologie Nume purtat de două specii de șoareci de pădure, care se hrănesc cu alune (Muscardinus avellanarius și Glys). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pârș
etimologie:
  • Alună + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic