19 definiții pentru alunar

alunár sm [At: HEM 946 / V: (reg) -iu / Pl: ~i / E: alună + -ar] 1 Vânzător de alune Cf alunăreasă. 2 (Orn) Pasăre de culoare pestriță, de mărimea unei ciori, care se hrănește cu alune Si: gaiță de munte (.Nucifraga caryocatactes). 3 (Zlg; reg) Mic șoarece de pădure de culoare roșiatică Si: vișinar, pricolici, pâlș (Myoxus avellanarius). 4 Alun (1). 5 Aluniș.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vînzător de alune. Era... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor. CARAGIALE, O. II 75. II. 1. Pasăre de munte, obișnuită în Carpați, de mărimea unei gaițe, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de brad și cu insecte (Nucifraga caryocatactes); gaiță-de-munte, nucar. Trece o gaiță, trece un alunar. Din zbor mă ceartă cu cîrcîiri. SADOVEANU, V. F. 89. 2. Nume purtat de două specii de șoareci de pădure, care se hrănesc cu alune (Muscardinus avellanarius și Glys).

ALUNÁR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Din alun + suf. -ar.

alunár s. m., pl. alunári

alunár s. m., pl. alunári

ALUNÁR s. v. gaiță-de-munte.

ALUNÁR s. v. găinușă, ieruncă, pârș.

ALUNÁR ~i m. 1) Pasăre sedentară de munte, cu cioc puțin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă și cu pene negre, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de conifere și insecte; gaiță-de-munte. 2) Specie de șoareci de pădure care se hrănesc cu alune. /aluna + suf. ~ar

alunar m. 1. precupeț care vinde alune; 2. Mold. și Tr. pasăre din ordinul găinilor, trăește prin alunișuri (Tetrao bonasia); 3. mic șoarece de pădure de coloare roșiatică (Myoxus avellanarius).

alunár m. (d. alună). Vînzător de alune prăjite. Gaiță de munte. Pilș.

șoárece-alunár (animal) s. m.

Corectat de noi, în original figurează: șoárece-alunár (animal) s. m. + prep. + s. f. - gall

1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt [!] infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).

pîlș m. (vsl. bg. plŭhŭ, id., rudă cu belhiță și germ. bilch, id.). Un fel de șoarice roșiatic care trăĭește pin [!] tufișurĭ (myoxus avellanarius). – Și pîș și alunar. V. șomîc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALUNÁR s. (ORNIT.; Nucifraga caryocatactes) gaiță-de-munte, (Mold. și Bucov.) nucár.

alunár s. v. GĂINUȘĂ. IERUNCĂ. PÎRȘ.

alunár, alunari, s.m. – (reg.; zool.) Veveriță (Sciurus vulgaris); mâță de pădure (ALR). – Din alună (< lat. *abellona) + suf. -ar (MDA).

Intrare: alunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alunar alunarul
plural alunari alunarii
genitiv-dativ singular alunar alunarului
plural alunari alunarilor
vocativ singular
plural