altercațiune sf vz altercație

*ALTERCAȚIUNE, *ALTERCAȚIE sf. Ceartă, gîlceavă, neînțelegere [fr. < lat.].

ALTERCAȚIUNE s. f. V. altercație.

ALTERCAȚIUNE s.f. v. altercație.

altercați(un)e f. ceartă, dispută.

*altercațiúne f. (lat. altercátio, -ónis). Schimb de vorbe, ceartă. – Și -áție.

ALTERCAȚIE, altercații, s. f. Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.

altercație sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 34 / V: (înv) ~iune (pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr altercation] 1 Schimb violent de cuvinte. 2 (Pex) Ceartă.

ALTERCAȚIE, altercații, s. f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.

ALTERCAȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. Am avut cu ea și altercații. IBRĂILEANU, A. 28. – Variantă: altercațiune (DUMITRIU, B. F. 161) s. f.

ALTERCAȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. – Fr. altercation (lat. lit. altercatio, -onis).

ALTERCAȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen. -iei, var. altercațiune s.f. / cf. fr. altercation, lat. altercatio].

ALTERCAȚIE s. f. ceartă; dispută violentă. (< fr. altercation, lat. altercatio)

ALTERCAȚIE ~i f. livr. Schimb de insulte; dispută violentă; ceartă; sfadă. [G.-D. altercației; Sil. -ți-e] /<fr. altercation, lat. altercatio, ~onis

altercație (dispută) (desp. -ți-e) s. f., art. altercația (desp. -ți-a), g.-d. art. altercației; pl. altercații, art. altercațiile (desp. -ți-i-)

altercație (dispută) (-ți-e) s. f., art. altercația (-ți-a), g.-d. art. altercației; pl. altercații, art. altercațiile (-ți-i-)

altercație s. f. (sil. -ți-e), art. altercația (sil. -ți-a), g.-d. art. altercației; pl. altercații, art. altercațiile (sil. -ți-i-)

altercație