O definiție pentru alterativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alteratív adj. m., pl. alteratívi; f. sg. alteratívă, pl. alteratíve

Intrare: alterativ
alterativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alterativ
  • alterativul
  • alterativu‑
  • alterati
  • alterativa
plural
  • alterativi
  • alterativii
  • alterative
  • alterativele
genitiv-dativ singular
  • alterativ
  • alterativului
  • alterative
  • alterativei
plural
  • alterativi
  • alterativilor
  • alterative
  • alterativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)