2 definiții pentru altan

altán av [At: PRIBEAGUL, P. R. 55 / E: nct] (Reg) 1 Dincolo. 2 Dincoace.

altán (-ne), s. n. – Terasă, foișor, mirador. Ngr. ἀλτάνα, din it. altana (Meyer, Neugr. St., IV, 8), cf. tc. altincik (Șeineanu, II, 18). Cuvînt rar, lipsește din majoritatea dicționarelor (apare la Eminescu). Din același cuvînt tc., altîngic, s. m. (plantă, călțunaș), cf. Lokotsch 61.

Intrare: altan
altan
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altan altanul
plural altane altanele
genitiv-dativ singular altan altanului
plural altane altanelor
vocativ singular
plural