2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALOBRÓG, -Ă, alobrogi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei populații celtice din sud-estul Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. 2. Adj. Care aparține alobrogilor (1), privitor la alobrogi. – Din fr. Allobroges.

alobrógi smp [At: DEX2 / E: fr Allobroges] Populație celtică din SE Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia.

ALOBRÓGI s. m. pl. Populație celtică din SE Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. – Din fr. Allobroges.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alobrog (-lo-brog) adj. m., s. m., pl. alobrogi; adj. f., s. f. alobrogă, pl. alobroge

alobrógi s. m. pl. (sil. -brogi)

Intrare: alobrog (adj.)
alobrog1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-lo-brog info
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alobrog
  • alobrogul
  • alobrogu‑
  • alobro
  • alobroga
plural
  • alobrogi
  • alobrogii
  • alobroge
  • alobrogele
genitiv-dativ singular
  • alobrog
  • alobrogului
  • alobroge
  • alobrogei
plural
  • alobrogi
  • alobrogilor
  • alobroge
  • alobrogelor
vocativ singular
plural
Intrare: alobrog (s.m.)
alobrog2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: a-lo-brog info
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alobrog
  • alobrogul
  • alobrogu‑
plural
  • alobrogi
  • alobrogii
genitiv-dativ singular
  • alobrog
  • alobrogului
plural
  • alobrogi
  • alobrogilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alobrog, alobroadjectiv

  • 1. Care aparține alobrogilor, privitor la alobrogi. DEX '09
etimologie:

alobrog, alobrogisubstantiv masculin
alobro, alobrogesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care aparținea unei populații celtice din sud-estul Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.