O definiție pentru almoină
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
almoină (-ne), s. f. – (Înv.) Pomană. – Var. alimojnă. Lat. eleemosyna, prin intermediul sl. almužno (Berneker 27; DAR). – Der. almojnean, s. m. (cerșetor), cuvînt rar, cules de la romînii din Iugoslavia; alimojdii, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Munt.
Intrare: almoină
almoină substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||