28 de definiții pentru levănțică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEVĂNȚI s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențică, livănți s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.

levănți sfs [At: BARONZI, L. 136 / V: ~ven~, liv~, (rar) lavan~, ~țuică / E: levantă + -ică] 1 (Șîc ~-de-grădină) Subarbust aromatic din familia labiatelor, cu tulpina ramificată, cu frunze lineare și cu flori mici albastre-violete, cu miros plăcut, caracteristic, dispuse în lungi spice terminale Si: (pop) aspic, lavandă (2), (reg) revent, (îrg) spichinat, (rar) spichinel, (înv) șpic (Lavandula angustifolia). 2 (Prc) Flori de levănțică (1) folosite împotriva moliilor, în industria parfumurilor, în medicină și în farmacie. 3 (Rar) Lavandă (1). 4 (Rar) Infuzie din flori de levănțică (1). 5 (Îvr) Lavandă (1).

LEVĂNȚI s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențică, livănți s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.

LEVĂNȚI s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare întrebuințate în medicină, în farmacie și la fabricarea parfumurilor (Lavandula officinalis). Totul mirosea a levănțică. CAMILAR, N. II 175. Venea dintr-acolo o răcoare ușoară cu miros de levănțică. SADOVEANU, Z. C. 296. – Variante: levențică, livănți (ARGHEZI, P. T. 145) s. f.

LEVĂNȚI f. Plantă erbacee cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor. [G.-D. levănțicii] /levantă + suf. ~ică

LEVENȚI s. f. v. levănțică.

LIVĂNȚI s. f. v. levănțică.

alivenți sf vz levănțică

levant (levențică) n. plantă aromatică din fam. labiatelor cu flori albastre, întrebuințată în medicină (Lavandula vera). [Gr. mod.].

livănțică f. V. levențică: apă de livănțică.

levántă f., pl. e (ngr. levánta, bg. levanta, parfum lichid, lavanda, lavandă; turc. lavanda, ngr. lavantis, -idos, lavandă, d. it. lavanda, care vinde, d. lavare, a spăla, fiind-că floarea de „lavandulă” se întrebuințează la parfumat apa de toaletă). Sud. O plantă labiată cu florĭ albastre (lavándula [vera și officinalis]). Parfum făcut din florile acesteĭ plante. – Și levant, livant (est) m. ca plantă și n. ca parfum. Și livănțică, levențică (sud), pl. ele; și levănțuĭcă (Br.-Voin.), pl. ĭ.

livánt, livănțică, V. levantă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

levănți s. f., g.-d. art. levănțicii

levănți s. f., g.-d. art. levănțicii

levănți s. f., g.-d. art. levănțicii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEVĂNȚI s. (BOT.) 1. (Lavandula angustifolia) lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat.

LEVĂNȚI s. (BOT.) 1. (Lavandula angustifolia) lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEVĂNȚÍCĂ (< levantă, înv., „id”) s. f. Plantă perenă, spontană sau cultivată, din familia labiatelor, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-70 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate, grupate în inflorescențe (Lavandula angustifolia). Florile sunt folosite în parfumerie, la extragerea unui ulei eteric și în farmacie, ca sedativ.

LAVANDULA L., LEVĂNȚICĂ, fam. Labiatae. Gen originar din India, Insulele Canare, regiuni mediteraneene, arbuști, semiarbuști sau erbacee, bienale. Flori (corolă bilobată, violetă, albastră, lobul superior cu 2 crestături, cel inferior cu 3 crestături, stamine libere, caliciul Cilindric 5-dințăt, cu 13-15 nervuri, albastru, păros) plăcut mirositoare, dispuse 2-10 în verticile reunite într-o inflorescență spiciformă, lungă pînă la 10 cm, fără peduncul. Frunze opuse, foarte înguste, cu margini revolute, nedivizate sau divizate.

Intrare: levănțică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levănți
  • levănțica
plural
genitiv-dativ singular
  • levănțici
  • levănțicii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levenți
  • levențica
plural
genitiv-dativ singular
  • levențici
  • levențicii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • livănți
  • livănțica
plural
genitiv-dativ singular
  • livănțici
  • livănțicii
plural
vocativ singular
plural
lavanțică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
alivențică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alivenți
  • alivențica
plural
genitiv-dativ singular
  • alivențici
  • alivențicii
plural
vocativ singular
plural
levănțuică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

levănțisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor (Lavandula angustifolia). DEX '09 DLRLC
    sinonime: lavandă
    • format_quote Totul mirosea a levănțică. CAMILAR, N. II 175. DLRLC
    • format_quote Venea dintr-acolo o răcoare ușoară cu miros de levănțică. SADOVEANU, Z. C. 296. DLRLC
etimologie:
  • Levantă (învechit „levănțică” din limba neogreacă) + sufix -ică. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.