ALITERAȚIE, aliterații, s. f. Figură de stil care constă în repetarea (intenționată) a aceluiași sunet (sau a unei combinații de sunete) în două sau mai multe cuvinte care se succed. Versul lui Coșbuc «Prin vulturi vîntul viu vuia» constituie un exemplu tipic de aliterație. – Pronunțat: -ți-e.