ALITERAȚIE (< fr. allitération ; cf. lat. ad, la și littera, literă) Repetarea aceluiași sunet sau a unui grup de sunete la începutul sau în interiorul mai multor cuvinte succesive, cu scopul de a sugera o mișcare sau de a crea efectul unei armonii imitative. Teoreticienii atribuie denumirea de aliterație jocului consoanelor, prin opoziție cu asonanța. Ex. 1 Care vine, vine, vine calcă totul în picioare... (M. EMINESCU, Scrisoarea III) 2 Prin vulturi vîntul viu vuia... (G. COȘBUC, Nunta Zamfirei) 3 Argint e pe ape și aur în aer... 4 Cînd sorii se sting și cînd stelele pică... (M. EMINESCU, Mortua est) Primul exemplu, prin reluarea aceluiași verb vine, sugerează ideea de repetiție a mișcării: aliterație simplă. În al doilea exemplu, prin repetarea sunetului v inițial, în patru cuvinte succesive, se evidențiază, onomatopeic, vuietul vîntului (aliterație expresivă imitativă), iar în al treilea, prin frecvența vocalei a, care sugerează un înțeles mai adînc, acela al unui cadru feeric, de vis și lumină, găsim o expresivă aliterație vocalică. În al patrulea exemplu, repetarea consoanei s susține imaginea sumbră a stingerii sorilor și a căderii stelelor: aliterație expresivă simbolică. Datorită efectului său muzical, aliterația e numită de unii teoreticieni armonie imitativă. Procedeu folosit de poeții greci și latini, pentru a imprima cadenței versului o mai mare vigoare. Un rol deosebit l-a avut în poezia scandinavă și germană, precum și în cea simbolistă. În poezia românească întîlnim aliterații izbutite în Mihnea și Baba de D. Bolintineanu, în Dan, căpitan de plai de V. Alecsandri, în Nunta Zamfirei de G. Coșbuc. Șt. O. Iosif, în traducerea poemei Cataracta Lodorei a lui Southey, realizează o amplă aliterație numai din folosirea verbelor la gerunziu, reușind sa evoce mișcarea învolburată a apelor: Galopînd și săpînd, și rupînd și surpînd Unduind, șerpuind și suind și vuind, Spumegînd, fumegînd, răpăgînd și strigînd Dănțuind, chefuind, duduind și huind... Mereu, mereu coboară, domoală sau zglobie, Bătrîna cataractă, vulcan de apă vie. (ȘT.O. IOSIF, Tălmăciri)