3 intrări

Articole pe această temă:

21 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alior sm [At: HEM 892 / P: a-li-or / Pl: ~i / V: (Mun) ~leur, (Mol) ~leor, aior, (reg) arior, o~ / E: ns cf helleborus[1]] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, cu frunze ca niște linii înguste, numeroase și îngrămădite, cu flori galbene dispuse în umbele, care crește pe coline aride, câmpuri nisipoase și pe lângă drumuri Si: laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia Cyparissias). 2 Plantă otrăvitoare, înaltă de 2-4 m, cu floarea în umbele, care, ruptă, secretă un suc alb Si: laptele-cucului (Euphorbia helioscopia). 3 (Buc) Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, de 30-60 cm înălțime, cu frunze lunguiețe, acoperite, pe dos, cu peri moi, având, la baza florilor, foliole opuse și unite (Euphorbia amygdaloides).

  1. În original, probabil incorect: hellìborus. — cata

ALIÓR, aliori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALIÓR, aliori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALIÓR, aliori, s. m. Laptele-cucului. Foiliță de-alior, Am avut un puișor. ȘEZ. III 62. - Pronunțat: -li-or.

ALIÓR, aliori, s. m. (Bot.) 1. Laptele-cucului. 2. Laptele-câinelui. [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALIÓR ~i m. 1) Familie de plante erbacee care conțin un suc lăptos, caustic și otrăvitor (reprezentanți: laptele-cucului, laptele-câinelui etc.). 2) Plantă din această familie. /<lat. aureolus

alior (aior) m. plantă cu florile gălbui și cu sucul otrăvicios, numită și laptele-cucului; țărancele vopsesc cu alior ouăle la Paște, cum și țesăturile (Euphorbia). [Forma dialectală aléur (Ialomița) pare a se raporta la lat. HELLEBORUS].

aliór, aliori, s.m. – (bot.) Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor (Euphorbia); lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânța), laptele cucului (ALR, 1961: 647). (Maram., Banat, sudul Moldovei și Dobrogea). – Lat. aureolus (< lat. aurum „aur”) (Candrea, DEX); lat. helleborus „iarba-nebunilor” (Șăineanu, Scriban, MDA); cuv. autohton (Philippide).

aríbi sn [At: BORZA, D. / E: nct] (Bot; reg) Alior (Euphorbia cyparissias).

aléur, aliór, ariór și ariéŭ (vest, alior și’n est) m. ca plantă și n. ca văpsea (lat. helléborus [vgr. ’elléboros], elebor, ca fior din feur, lat. febris. Cp. cu lior). Numele maĭ multor plante cŭforbiacee din ale căror florĭ țărancele scot văpseaua p. oŭă și lînă. – Se numește și laptele cîneluĭ și laptele cuculuĭ. V. eŭforbie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aliór (-li-or) s. m., pl. alióri

aliór s. m. (sil. -li-or), pl. alióri

inișór-de-aliór (plantă) (-li-or) s. m.

inișór-de-aliór s. m. (sil. -li-or)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALIÓR s. v. laptele-câinelui, laptele-cucului.

alior s. v. LAPTELE-CÎINELUI. LAPTELE-CUCULUI.

INIȘOR-DE-ALIÓR s. v. linariță.

inișor-de-alior s. v. LINARIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aliór (alióri), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleúr. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aliór, -i, s.m. – (bot.) Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor; lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânța), laptele cucului (ALR 1961: 647). Atestat în Borșa, dar și în Banat, sudul Moldovei și Dobrogea. – Lat. aureolus (< aurum „aur”) (Candrea, Șăineanu, DEX); Lat. helliborus (Hasdeu).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALIOR subst. 1. – balta; -escul (Bîr I). 2. Aleor, munte.

Intrare: alior
  • silabație: -li-or
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alior
  • aliorul
  • alioru‑
plural
  • aliori
  • aliorii
genitiv-dativ singular
  • alior
  • aliorului
plural
  • aliori
  • aliorilor
vocativ singular
plural
Intrare: Alior
Alior nume propriu
nume propriu (I3)
  • Alior
Intrare: inișor-de-alior
  • silabație: -li-or
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inișor-de-alior
  • inișorul-de-alior
plural
genitiv-dativ singular
  • inișor-de-alior
  • inișorului-de-alior
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)