2 intrări

6 definiții

alimănit1 sn [At: MDA ms / V: ~nat1 / Pl: ~uri / E: alimăni] (Reg) 1-2 Alimănire (1-2).

alimănít2, ~ă a [At: HEM 872 / V: -nat2 / Pl: ~iți, ~e / V: -monít, ~ă / E: alimăni] (Reg) 1 Care s-a stabilit într-un sat Si: (pop) aciuit2, pripășit2, (reg) adevestit2, cigestit2, agiestit2. 2 (Îf alimănat) Așezat. 3 Afurisit.

alimănít, -ă adj. (cp. cu aliman și cu alimănesc). Olt. ș. a. Afurisit: fire-ar alimănit!.

alimăni vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~na (Pzi: ~nez) / Pzi: ~nesc / E: aliman3] (Reg) 1 A se stabili într-un sat Si: (pop) a se aciui, a se pripăși, (reg) a se adevesti, a se agesti, a se agiesta. 2 (Îf alimăna) A se așeza.

alimăní, (alimăná) alimănésc, (alimănéz) vb. IV refl. (reg.) a se așeza undeva, a se aciua, a se pripăși

alimănésc (mă) v. refl. (d. liman). Vest. Mă pripășesc.

Intrare: alimăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alimăni alimănire alimănit alimănind singular plural
alimănește alimăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alimănesc (să) alimănesc alimăneam alimănii alimănisem
a II-a (tu) alimănești (să) alimănești alimăneai alimăniși alimăniseși
a III-a (el, ea) alimănește (să) alimănească alimănea alimăni alimănise
plural I (noi) alimănim (să) alimănim alimăneam alimănirăm alimăniserăm, alimănisem*
a II-a (voi) alimăniți (să) alimăniți alimăneați alimănirăți alimăniserăți, alimăniseți*
a III-a (ei, ele) alimănesc (să) alimănească alimăneau alimăni alimăniseră
Intrare: alimănit
alimănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)