9 definiții pentru aligote

aligóte sn [At: DEX2 / Pl: (rar) -uri / E: fr aligoté] 1 Soi de viță de vie originar din Franța, cu boabe mici, rotunde, albe-verzui. 2 Vin (sec) din aligote (1).

ALIGOTÉ s. n. Soi de viță-de-vie originar din Franța, cu boabe mici, rotunde, de culoare albă-verzuie și miez zemos. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viță-de-vie descris mai sus. – Din fr. aligoté.

ALIGOTÉ s. n. Soi de viță de vie originar din Franța, cu boabe mici, rotunde, de culoare albă-verzuie și miez zemos. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viță de vie descris mai sus. – Din fr. aligoté.

ALIGOTÉ s. n. Soi de viță de vie originar din Franța, cu boabe mici, rotunde, de culoare albă-verzuie și miez zemos. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viță de vie descris mai sus. – Din fr. aligoté.

aligoté (vin) s. n., art. aligotéul (-te-ul)

ALIGOTÉ s.n. Varietate de struguri din viță franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde, de culoare albă verzuie. ♦ (p. ext.) Vin obținut din astfel de struguri. [< fr. aligoté].

ALIGOTÉ s. n. varietate de struguri din vița franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde. ◊ vin din acest soi de struguri. (< fr. aligoté)

ALIGOTÉ n. 1) Varietate de viță de vie altoită având struguri cu boabe mici, rotunde, albe-verzui, dulci. 2) Vin obținut din acest soi de struguri. /<fr. aligoté

Intrare: aligote
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aligote aligoteul
plural
genitiv-dativ singular aligote aligoteului
plural
vocativ singular
plural