ALICI, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

alici² vtr [At: TDRG 479 / Pzi: alicesc / E: alică] 1 (D. tencuială) A întări prin amestecare cu mici bucăți de țiglă. 2 (Cng) A atinge o pasăre cu o alică (1).

alici¹ [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: alicesc / E: ns cf licări] (Reg) 1 vru A se evidenția. 2 vru (D. vreme) A se îndrepta. 3 vr (D. oameni) A se îndrepta după boală.

ALICI¹ (-icesc) vb. tr. (TKT.) (MAR.) 🏠 A pune mici bucăți de cărămidă sau de piatră în tencuială pentru a o întări [alic].

ALICI² (-icesc) vb. refl. 1 A licări din depărtare, a se vedea mai limpede dintre alte lucruri: în partea asta încoa, drept înainte, mi se alicește albind ceva (ISP.) ¶ 2 A se îndrepta (vorb. despre vreme), a se întrema despre cel ce a fost bolnav (R.-COD.).

ALICI, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

ALICI¹, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea mai limpede, mai distinct, dintre alte lucruri. Nu văz nimic, decît, uite, în partea asta.... mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336.

ALICI², alicesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu o alică. Mitrea Cocor s-a zvîrcolit învierșunat: – A cui pușcă? – A lui boier Cristea. Se pot vÎna cu ea dropii. -- O fi cea cu care alicește copiii cînd fură prune? SADOVEANU, M. C. 39.

ALICI², pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri.

ALICI¹, alicesc, vb. IV. Tranz. A răni cu alice. – Din alică.

A ALICI ~esc tranz. A răni cu alice. /Din alică

alicì v. a zări abia: mi se alicește albind ceva ISP. [Cf. licări].

2) alícĭ (Meh.), interj. de alungat vițelu cînd mulgĭ vaca. V. ceas 2.

1) alícĭ, V. alic.

ALIC s. n. v. alică.

ALICĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alic s. n., alice, (reg.) halice s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

alic sn vz alică

alică sf [At: LM / Pl: ~ice / V: ~lic, (reg) h~, haliciu (Pl: ~ri) / E: ngr χαλίϰι] (Mpl) 1 Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2 Granule de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor de foraj. 3 Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a astupa un gol.

halică sf vz alică

haliciu sn vz alică

ALIC sn., ALICĂ sf. mai adesea ALICE, ‼ HALICE pl. 1 ⚔️ Plumbul mic și rotund cu care se încarcă pușca: le împărțea iarbă și alice, cîte patru umpluturi de pușcă (I.-GH.); eu singur și cu două halice, și-acele pentru iepuri! (GRL.) ¶ 2 pl. 🏛 Bucățele de cărămidă sau de piatră care se pun în tencuială spre a o întări sau pentru a astupa un gol [ngr. χαλικι]

ALIC s. n. V. alică.

ALICĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alic s. n., halice s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

HALICE s. f. V. alică.

ALICĂ, alice, s. f. (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici. Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. – Variante: alice (CAMIL PETRESCU, N. 95), (regional) halice (SADOVEANU, V. F. 141, PAMFILE, A. R. 184) s. f.

ALICĂ, alice, s. f. Fiecare dintre grăunții de plumb folosiți în cartușele pentru vînarea animalelor mici. [Var.: halice s. f.] – Ngr. haliki „pietricică”.

ALICĂ ~ce f. mai ales la pl. Proiectil mic, rotund, de plumb, cu care se încarcă cartușele unei arme de vânătoare. /<ngr. haliki

alic n. plumb mărunt pentru vânat: alice mari, mici. [Gr. mod. HALIKI, cremene].

alíc și halíc n., pl. e (ngr. haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca: alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe), de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și (h)alicĭ, pl. cĭurĭ și ce. Rar halis, pl. e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V. glonț.

3) alicésc v. tr. (d. alicĭ 2). Meh. Alung vițelu cînd mulg vaca.

2) alicésc (mă) v. refl. (cp. cu licăresc). Vest. Rar. Mă zăresc de abea. Încep a mă îndrepta (vorbind de timp, de un bolnav).

1) alicésc v. tr. (d. alic, alicĭ). Întăresc un părete de vălătucĭ cu bucățele de cărămida saŭ petricele. Rănesc puțin cu alicele: o rață alicită.

alici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alicesc, 3 sg. alicește, imperf. 1 aliceam; conj. prez. 1 sg. să alicesc, 3 să alicească

alici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alicește, imperf. 3 sg. alicea; conj. prez. 3 să alicească

alici vb., ind. prez. 1 sg. alicesc, 3 sg. și pl. alicește, imperf. 3 sg. alicea; conj. prez. 3 sg. și pl. alicească

!alică s. f., g.-d. art. alicei; pl. alice

alică / alice s. f., g.-d. art. alicei; pl. alice

alice v. alică

alică s. f., pl. alice

alică, pl. alice

alic, -ce.

ALICĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)

ALICĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)

alici (-cesc, -it), vb. – A se zări, a se desluși. Sl. ličiti „a se contura, a se arăta” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica în mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allúgere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent în mai multe der. verbale.

alic (ce), s. n. – 1. Pietricică, bucățică de cărămidă. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. – Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR), cf. alb. halič. – Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă).